Pe 26 septembrie 1902 a încetat din viaţă industriaşul american, de origine germană, Levi Strauss, creatorul blue-jeans-ilor (născut pe 26 februarie 1829).
Cuvântul „denim” provine de la franţuzescul „serge de Nimes”, o ţesătură care se fabrica în oraşul Nimes din Franţa şi care era cunoscută, totodată, şi în Anglia, înainte de sfârşitul secolului al XVII-lea. Cam în aceeaşi perioadă a existat şi o altă ţesătură, cunoscută sub numele de „jean”. Materialul textil era o combinaţie de bumbac, in şi/sau lână, şi acestui material fabricat în Genova, i se spunea „genese”. Materialul era destul de popular, fiind importat în Anglia în cantităţi mari în timpul secolului al XVI-lea. Prin secolul al XVIII-lea, ţesătura era realizată în întregime din bumbac, fiind folosită la realizarea unor articole de îmbrăcăminte pentru bărbaţi, având o mare durabilitate, chiar şi după mai multe spălări.
Popularitatea denimului era, de asemenea, în creştere. Era mai rezistent şi mai scump decât „jean-ul”, şi chiar dacă cele două ţesături erau similare într-un fel, existau diferenţe majore între ele: denimul era făcut dintr-un fir albastru şi unul alb; celălalt era realizat din două fire de aceeaşi culoare.
Odată cu trecerea peste Atlantic a denimului, către sfârşitul secolului al XVIII-lea, fabricile de textile din America au început să producă ţesătura la scară mică. Cercetările arată că în America secolului al XIX-lea, cele două ţesături erau foarte diferite. Ele se deosebeau şi prin modul de utilizare: denimul, era rezervat hainelor de lucru, acolo unde era nevoie de durabilitate şi confort, celălalt era destinat celor care nu desfăşurau o muncă brută.
De aici, putem spune că începe istoria jeanşilor. În 1847, pe când se afla la New York, Levi Strauss s-a implicat în afaceri cu postavuri. Declanşarea Goanei după Aur l-a făcut să părăsească New York-ul. Şi-a deschis, în California, un magazin cu unelte pentru mineri, dar printre produsele comercializate a adus şi un balot de pânză foarte rezistentă. Vizita unui comerciant care-i spune că ar trebui să croiască pantaloni din această pânză, utili celor care căutau aur, l-a pus la treaba.
În 1871, un croitor pe nume Jacob Davis, client al lui Strauss, a început să aibă probleme cu cusăturile de la buzunarele pantalonilor de miner. Se rupeau prea repede. Aşa că s-a orientat spre micile cerculeţe metalice care se foloseau pentru harnaşamentele cailor. Prin urmare, au apărut capsele de aramă care ţineau mai bine cusăturile. El a decis să obţină patentul acestei invenţii, însă îi lipseau cei 68 de dolari ceruţi pentru completarea documentelor necesare. Avea nevoie de un partener de afaceri, care s-a conturat ulterior în persoana lui Levi Strauss. Astfel, Jacob i-a scris lui Levi, propunându-i ca ei doi să deţină, împreună, brevetul de invenţie. Levi, care era un om de afaceri perspicace, a avut viziunea asupra noului produs şi a acceptat propunerea acestuia. La 20 mai 1873, cei doi parteneri de afaceri au primit brevetul de invenţie cu numărul 139 121 din partea Oficiului american al Brevetelor şi Mărcilor. Se consideră acea zi ca ziua oficială de naştere a blue-jeanşilor.
Citeşte şi „Cine l-a inspirat pe Elvis Presley să compună Love Me Tender”
Prima îmbrăcăminte nituită, adică salopete de lucru din doc maro şi denim albastru, a fost vândută în 1873. Motivul pentru care cei doi au continuat să utilizeze denim, cel mai probabil de provenienţă locală, este simplu – era ţesătura cea mai groasă şi rezistentă. Culoarea albastră este cea originală a denimului – materialul nu era vopsit după ţesere.
După 1891, patentul legal Levi Strauss & Co a devenit public şi mulţi fabricanţi au început să imite îmbrăcămintea Levi Strauss. În 1902, Levi Strauss a murit, iar compania şi-a continuat dezvoltarea prin cei patru nepoţi. În timp, s-au creat şi alte tipuri de jeanşi (de serviciu, casual), jachete, fuste şi diferite accesorii de îmbrăcăminte feminină.
În 1985, Levi Strauss & Co a devenit cel mai mare producător de pantaloni din denim din lume.
Cel mai mare preţ plătit vreodată pe o pereche de jeanşi este, se pare, suma de 46.532 dolari, cheltuită de Levi Strauss & Co în 2001, pe o pereche de blugi purtând marca Levis’s, găsiţi în Nevada şi datând din 1880. Aceştia reprezintă o adevărată piesă de colecţie devenită simbol al companiei.