3 decembrie – Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi

3 decembrie – Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi

În 1992, Organizaţia Naţiunilor Unite a decis ca data de 3 Decembrie a fiecărui an să fie Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, în scopul explicit de a motiva populaţia Globului să înţeleagă şi să combată discriminarea.

Problemele sociale şi materiale ale acestor semeni ai noştri sunt numeroase şi foarte diverse, mergând de la ignorarea dizabilităţilor până la discriminarea făţişă. De cele mai multe ori, cauzele negării şi discriminării rezidă în necunoaştere: populaţia nu ştie ce înseamnă dizabilitate şi nici ce înseamnă handicap. Cu toate că societatea conştientizează din ce în ce mai limpede problema dizabilităţii, există încă multe confuzii la nivelul înţelegerii acestei noţiuni. Foarte des, în vorbirea curentă, se pune semnul egalităţii între dizabilitate şi handicap. Cele două nu sunt sinonime. Dizabilitatea este definită ca starea fizică, psihică sau mintală care afectează o persoană în activitatea sa, în deplasarea sau receptarea informaţiilor externe, limitându-i astfel posibilităţile de comunicare, de interacţiune şi de participare. Dizabilităţile pot fi senzoriale, motrice, intelectuale sau psihice. Relaţia dizabilitate-handicap este una de tipul cauză-efect. O persoană cu dizabilitate va avea dificultăţi de inserţie – dificultăţi de orice gen – aşa încât va fi handicapată, în sensul ca îi vor lipsi mijloacele de a funcţiona în societate.

Fireşte, în ţara noastră există legislaţie referitoare la dizabilitate şi handicap. Ca şi în alte părţi ale lumii, această legislaţie trebuie să fie neîncetat adăugită şi adaptată pentru că noţiunile la care se referă – dizabilitate şi handicap – evoluează în conştiinţa publică.

De fapt, chiar aici identific eu problema cea mai importantă şi mai delicată: conştiinţa publică, adică mentalitatea publică. Schimbarea mentalităţii este un proces îndelungat şi dificil. De obicei, intervine mult după identificarea unui fenomen cu caracter general, iar dizabilităţile – de orice fel ar fi ele – sunt mai mult frecvente decât se crede. Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii afirmă că aproximativ 15% din populaţia lumii suferă de dizabilităţi. În România, sunt oficial înregistrate 700.000 de persoane cu dizabilităţi. Aceşti concetăţeni ai noştri trebuie să fie incluşi în societate, începând din şcoală şi până la locul de muncă.

Societatea civilă românească este conştientă şi activă. Este, de fapt, mult mai evoluată decât mentalitatea curentă şi de aici vine şi speranţa celor care îşi doresc să trăiască într-o lume modernă, inteligentă şi deschisă diversităţii.”

Cristina Nichita,

Deputat PSD de Iaşi

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.