425 de ani de la moartea lui Michelangelo

425 de ani de la moartea lui Michelangelo

Pe 18 februarie 1564 a murit pictorul, sculptorul, arhitectul şi poetul italian Michelangelo Buonarroti. A fost unul dintre cei mai mari artişti ai tuturor timpurilor, iar numele său a rămas un simbol al Renaşterii italiene şi al artei universale.

Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni s-a născut la 6 martie 1475, la Caprese, în regiunea italiană Toscana, fiind al doilea dintre cei cinci fraţi, dar la scurtă vreme familia s-a mutat la Florenţa. Mama sa a murit tânără, când Michelangelo nu avea decât 6 ani.

A avut o copilărie lipsită de afecţiune. Tatăl său nu l-a încurajat să-şi urmeze vocaţia artistică şi l-a trimis la şcoala lui Francesco Galeota din Urbino, care preda gramatica. Şi-a petrecut, însă, cea mai mare parte a timpului în bisericile din apropiere, unde observa picturile şi le reproducea pe hârtie.

La şcoală s-a împrietenit cu Francesco Granacci, care studia arta picturii şi care l-a încurajat să-şi urmeze visul. Acesta l-a prezentat pictorului Domenico Ghirlandaio, iar la 13 ani Michelangelo devenea ucenicul cunoscutului pictor florentin. Nu a petrecut aici decât un an, pentru că, la recomandarea lui Ghirlandaio, a avut şansa să se mute la palatul lui Lorenzo de Medici, conducătorul Republicii Florentine. De aici a avut acces la elita socială a Florenţei şi a studiat sculptura clasică cu renumitul Bertoldo di Giovanni.

A primit permisiunea Bisericii Catolice să aprofundeze anatomia pe cadavre, ceea ce a avut, însă, consecinţe nefaste asupra sănătăţii sale. Aceste observaţii, însă, au contribuit la ceea ce avea să devină un stil distinct al lui Michelangelo, caracterizat prin precizia cu care reproducea trupurile personajelor. Sculpturile „Bătălia centaurilor” şi „Madona pe trepte” sunt o dovadă a talentului de care dădea dovadă încă de la vârsta de 16 ani.

După moartea lui Lorenzo de Medici, în 1492, Michelangelo s-a refugiat la Bologna, unde şi-a continuat studiile. S-a întors la Florenţa în 1495, iar în 1498 a plecat la Roma. Aici şi-a desăvârşit prima sculptură la scară mare, statuia lui Bachus. Cam în aceeaşi perioadă a realizat sculptura „Pieta”, care o înfăţişează pe Fecioara Maria ţinând în braţe trupul neînsufleţit al lui Iisus. Statuia se află în prezent în Bazilica Sf. Petru de la Vatican. Este una dintre capodoperele lumii artistice, realizată de Michelangelo înainte de a împlini 25 de ani, dintr-un singur bloc de marmură de Carrara.

În 1501, Michelangelo a revenit la Florenţa, unde a fost însărcinat să sculpteze o statuie a lui David. Statuia, creată între 1501-1504, dintr-un bloc de marmură albă de Carrara, măsoară 5,17 metri şi îl reprezintă pe eroul biblic David. Amplasată iniţial în faţa clădirii Palazzo Vecchio, în Piazza della Signoria, statuia se află, din 1873, la Galleria dell’Accademia din Florenţa.

În 1508, Papa Iulius al II-lea i-a încredinţat lui Michelangelo pictarea plafonului Capelei Sixtine, care iniţial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani, între 1508 şi 1512. Proiectul iniţial prevedea pictarea celor 12 Apostoli, dar la final cuprindea peste 300 de chipuri, acoperind mai bine de 500 de metri pătraţi. Pe parcursul celor patru ani, nu a vrut să o arate nimănui, dezvăluind-o tuturor abia atunci când a fost finalizată, în toamna anului 1512. Frescele, reprezentând scene din „Geneză” în culori vii, au fost sfinţite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor, la 31 octombrie 1512. Picturile produc un efect caleidoscopic, având ca punct central „Crearea lui Adam”, în care degetul lui Dumnezeu atinge degetul unui om.

Michelangelo a continuat să sculpteze şi să picteze, dar eforturile fizice depuse la pictarea Capelei Sixtine şi-au spus cuvântul. S-a îndreptat mai mult către arhitectură. A continuat să lucreze la mormântul papei Iulius al II-lea, dar a proiectat şi Capela familiei de Medici şi Biblioteca Laurentină, situată vizavi de Bazilica San Lorenzo din Florenţa, care avea să adăpostească biblioteca familiei de Medici. Proiectarea acestor clădiri reprezintă un moment decisiv în istoria arhitecturii.

În 1534, Michelangelo a părăsit Florenţa pentru totdeauna. S-a mutat la Roma, unde s-a bucurat de aprecierea papei Clement al VII-lea. În 1535, Papa Paul al III-lea i-a propus să picteze peretele de est al Capelei Sixtine, cel de deasupra altarului, având ca temă „Judecata de Apoi”.

Lucrarea a durat şase ani, fiind dezvelită la 31 octombrie 1541, la 29 de ani după inaugurarea frescelor de pe plafonul Capelei. La vremea aceea, era cea mai mare pictură din lume, în ea fiind reprezentat sfârşitul lumii. La inaugurare, autorităţile bisericeşti şi opinia publică au fost uimite la vederea trupurilor goale, iar artistul a fost acuzat de imoralitate şi blasfemie. Ulterior, a fost organizată „Campania frunzelor de viţă”, pentru acoperirea organelor genitale, acţiune ce a avut loc după moartea lui Michelangelo şi care a fost executată de unul din puţinele sale ajutoare, Daniele da Voltera, în anul 1565. Cu ocazia lucrărilor de restaurare din secolul al XX-lea, aspectul original a fost refăcut în cea mai mare parte.

Era retras, comunica foarte greu cu cei din jur, de aceea se pare că nici nu avea prea mulţi ucenici. Cel mai mare adversar al său a fost, însă, Leonardo da Vinci, care era cu 20 de ani mai în vârstă. În 1538, însă, a cunoscut-o pe poeta Vittoria Colonna, cu care a legat o strânsă prietenie şi pentru care a scris peste 300 de poeme şi sonete.

În 1546, Michelangelo a fost numit arhitect coordonator al Bazilicii Sf. Petru. Construcţia fusese ridicată după planurile arhitectului Donato Bramante, dar lui Michelangelo i se încredinţa forma finală. Deşi trecuse deja de 70 de ani, artistul a primit lucrarea pentru că a considerat-o o datorie şi o misiune încredinţată lui de către Dumnezeu.

Ultimii ani din viaţă, Michelangelo i-a petrecut în singurătate. Vittoria Colonna şi prietenul său, Luigi del Riccio, muriseră deja, iar în 1556 a murit şi Urbino, cel care îl servise ani de zile cu devotament. În ultimele săptămâni de viaţă a lucrat la ultima sa sculptură, „Pieta Rondanini”.

Michelangelo a murit la 18 februarie 1564, în locuinţa sa din Roma, cu doar câteva săptămâni înainte de a împlini 89 de ani. Trupul său a fost aşezat într-un sarcofag, la Biserica Santi Apostoli, dar câteva zile mai târziu, nepotul său, Lionardo Buonarroti, l-a mutat la Florenţa, în Bazilica Santa Croce, acolo unde artistul însuşi dorise să fie înmormântat.

Testamentul său a fost cât se poate simplu: „Las sufletul meu Domnului, trupul – pământului şi toate bunurile materiale – rudelor celor mai apropiate”.

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.