452 de ani de la naşterea lui Galileo Galilei

452 de ani de la naşterea lui Galileo Galilei

Pe 15 februarie 1564 s-a născut, la Pisa, Italia, fizicianul şi astronomul renascentist Galileo Galilei (Galileo di Vincenzo Bonaiuti de’ Galilein). El este unul dintre întemeietorii mecanicii. A descoperit legea inerţiei, legea căderii corpurilor, legea compunerii mişcărilor, a dat o formulare exactă noţiunilor de viteză şi de acceleraţie şi a pus în evidenţă relativitatea mişcării

Galileo Galilei a fost numit de către Albert Einstein „părintele” ştiinţei moderne, iar Stephen Hawking spunea că „Galileo, probabil mai mult decât oricare altă persoană, a fost responsabil pentru naşterea ştiinţei moderne”.

Principiul inerţiei ca principiu al mecanicii a fost formulat de Galileo Galilei, fizician, matematician, astronom şi filosof italian.

Mişcarea obiectelor uniform accelerate, care se regăseşte în cele mai multe manuale de fizică (capitolul mecanică), a fost studiată de Galileo Galilei ca subiect al cinematicii. Lucrările teoretice şi experimentale ale lui Galilei în ceea ce priveşte mişcarea corpurilor au stat la baza mecanicii clasice studiate mai târziu de Isaac Newton.

Conform unei biografii scrise de elevul său, Vincenzo Viviani, Galileo Galilei a dat drumul unor bile alcătuite din acelaşi material, dar de mase diferite din turnul înclinat din Pisa, pentru a demonstra că durata căderii este independentă de masa acestora.

Galilei a avansat ideea că un corp aflat în cădere liberă va cădea uniform accelerat, dacă rezistenţa mediului prin care cade rămâne neglijabilă sau în cazul căderii sale prin vid (legea căderii corpurilor). El a calculat legea cinematică pentru distanţa parcursă în timpul unei accelerări uniforme, pornind de la starea de repaus, afirmând că aceasta este proporţională cu pătratul duratei de timp în care are loc căderea. Galileo Galilei a exprimat legea pătratului timpului, folosind în explicare şi experimente construcţii geometrice şi termeni matematici, ajungând la concluzia că obiectele îşi păstrează viteza dacă nu acţionează nicio forţă — cum ar fi forţa de frecare — asupra lor şi se opresc dacă nu acţionează nicio forţă asupra lor (legea inerţiei).

Principiul inerţiei al lui Galilei: „Un corp care se mişcă pe o suprafaţă netedă va continua în aceeaşi direcţie cu viteză constantă dacă nu este perturbat”.

Acest principiu al inerţiei a fost mai târziu regăsit în legile lui Isaac Newton. De altfel, Newton a recunoscut că „dacă el a ajuns atât de sus este pentru ca s-a înălţat pe umerii unor giganţi”.

Formula lui Galilei din manualul de fizică stabileşte că pătratul vitezei cu care cade bila este egal cu de două ori greutatea bilei înmulţită cu înălţimea de la care cade, adică v2 = 2gh; h = v2/2g, unde v este viteza, g este greutatea iar h este înălţimea.

Pentru a ajunge la aceste idei, Galilei a realizat multe experimente în care a studiat căderea corpurilor pe un plan înclinat. El reducea forţa de frecare cât mai mult şi vedea că bilele care se aflau în cădere aveau tendinţa de a merge foarte mult până să se oprească. Altfel spus, bilele se mişcau singure, fără vreun ajutor extern, dimpotrivă, intervenţia externă era cea care încerca să oprească mişcarea.

Galilei a avansat şi principiul de bază al relativităţii, acela că legile fizicii sunt aceleaşi în orice sistem în mişcare rectilinie uniformă, indiferent de viteză sau de direcţia sa. Deci, nu există mişcare absolută şi nici repaus absolut. Acest principiu a furnizat baza legilor mişcării ale lui Newton şi au jucat un rol important în teoria relativităţii restrânse a lui Einstein.

În calitate de astronom, Galilei a descoperit, cu ajutorul lunetei pe care a construit-o, munţii din Lună, natura stelară a Căii Lactee, patru sateliţi ai lui Jupiter, petele din soare, rotaţia acestuia în jurul axei sale, fazele lui Venus, confirmând concepţia heliocentrică a lui Copernic.

Lui Galilei se atribuie replica devenită aforism „Şi totuşi se învârte”’ (Eppur si muove)!

A murit la 8 ianuarie 1642, la Florenţa.

Două degete ale lui Galileo Galilei au fost expuse în iunie 2010 în muzeul din Florenţa care poartă numele marelui astronom. În 1737, admiratori ai lui Galilei – persecutat în timpul vieţii de Inchiziţie – au sustras trei degete, un dinte şi o vertebră, când corpul său a fost transportat la Basilica Santa Croce din Florenţa pentru a fi înmormântat. Hoţii au acordat o importanţă deosebită celor trei degete cu care ţinea pana, Galileo Galilei fiind considerat în epoca sa un fel de „sfânt al oamenilor de ştiinţă”. Degetul mare şi cel mijlociu al mâinii drepte au apărut în 2009 la o licitaţie şi au fost identificate ca fiind ale lui Galilei. Al treilea deget era deja expus la muzeu.

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.