Ce se întâmplă în creierul nostru când vrem să slăbim?

Ce se întâmplă în creierul nostru când vrem să slăbim?

Ţinerea unui regim este doar o chestiune de voinţă? Nu, spun specialiştii, deoarece slăbitul este un proces foarte complex, lucru pe care nu vrem însă să-l recunoaştem.

Urmarea unui regim nu înseamnă doar reducerea cantităţii de alimente sau practicarea unui sport. După cum arată Sandra Aamodt, neuorobiolog american, „dacă regimurile ar fi eficiente, toţi am fi slabi la această oră”!

Într-o lucrare extrem de bine documentată, „Dietele îngraşă”, Aamodt arată modul în care creierul nostru reacţionează atunci când încercăm să slăbim. Soluţia la această problemă? Să înţelegem modul în care funcţionează creierul şi, foarte important, să nu luptăm împotriva propriului corp. Mai pe scurt, să acceptăm faptul că nu putem controla totul.

Se ştie foarte bine că la cei mai mulţi dintre cei care ţin diete o scădere în greutate este însoţită pe termen lung de o reîntoarcere la greutatea iniţială şi chiar de o creştere în greutate suplimentară. „Acest lucru nu se întâmplă din cauza faptului că oamenii sunt leneşi sau că sunt lipsiţi de voinţă. Vinovată este biologia şi în mod particular capacitatea creierului de a lupta împotriva scăderii în greutate”, explică Sandra Aamodt.

Aşadar, în lupta cu kilogramele pe care le considerăm inutile, de fapt luptăm cu propriul creier. Acesta din urmă are ca ţintă păstrarea unei variaţii a greutăţii în limita a 5 – 8 kilograme. Creierul are ca obiectiv pe întreg parcursul vieţii noastre să păstreze o greutate stabilă şi să nu permită o scădere a greutăţii sub limita celor 5 – 8 kilograme amintite. „Dacă o persoană are o greutate iniţială de 60 de kilograme şi după un regim ajunge la 40 de kilograme, creierul decretează starea de urgenţă şi se va servi de toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a rămâne la greutatea normală”, spune Aamodt. Trebuie menţionat că intervalul de greutate vizat de creier creşte lent odată cu înaintarea în vârstă, mai ales la persoanele care fac foarte puţin sport.

S-a demonstrat în urma unor studii şi că restricţiile calorice produc hormoni de stres, hormoni care favorizează, la rândul lor, creşterea în greutate. Avem de-a face, aşadar, cu un cerc vicios.

Care este, totuşi, soluţia pentru a nu ne îngrăşa? „Soluţia este să fii receptiv la semnalele corpului: să mănânci când îţi este foame şi să te opreşti când ai stomacul plin. Uşor de zis? S-a demonstrat prin mai multe studii că toţi cei care practică mâncatul intuitiv prezintă mult mai puţine riscuri de a deveni obezi, au o greutate normală şi nu se gândesc tot timpul la mâncare. Sunt aceşti oameni slabi? Nu! Au o greutate sănătoasă…”, spune neurobiologul american.

Pentru ca oamenii să înţeleagă semnalele trimise de corp, trebuie să mănânce conştient. Ceea ce înseamnă că trebuie să nu mănânce pe fugă, să nu fie distraşi de alte activităţi în timpul mesei şi să fie foarte atenţi la semnalele trimise de corp. „După ce aţi terminat de mâncat, de exemplu, verificaţi dacă vă mai este foame şi ce simţiţi. Dacă aveţi senzaţia dezagreabilă de stomac prea plin, veţi şti ca data viitoare când mâncaţi să vă opriţi înainte de ajunge la aceeaşi senzaţie”, spune Aamodt.

Acest mod de a mânca vă va ajuta să vă stabilizaţi greutatea corporală, însă acest echilibru nu vă va garanta că veţi avea corpul la care visaţi, ci doar că nu veţi intra în conflict cu propriul creier.

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.