De ce uităm ceea ce vrem să facem?

De ce uităm ceea ce vrem să facem?

Faptul că la un moment dat vrem să facem un lucru şi apoi uităm poartă un nume, „efectul Doorway”, şi este explicat de modul cum funcţionează memoria noastră.

Tuturor ni s-a întâmplat să mergem în bucătărie, să deschidem frigiderul şi să ne dăm seama că am uitat ce căutam acolo. Această situaţie are un nume, „efectul Doorway”, şi este studiată chiar de oamenii de ştiinţă.

Într-un articol publicat pe site-ul BBC, psihologul Tom Stafford arată faptul că „efectul Doorway” este un indicator al modului în care funcţionează spiritul uman. Stafford a explicat că, în curul unei zilei, atenţia noastră se deplasează între 3 nivele diferite: obiectivele şi ambiţiile noastre, planurile şi strategiile noastre şi, în fine, nivelul cel mai de jos, acţiunile noastre concrete.

Într-o situaţie familiară, atenţia noastră este dirijată spre ceea ce vrem şi spre cum putem obţine ceea ce vrem într-un mod natural. Din contra, într-o situaţie particulară, în care acţiunile de efectuat sunt mai puţin obişnuite, atenţia noastră se deplasează spre detalii şi uităm scopul global.

Dacă, de exemplu, sunteţi la volanul maşinii dumnevoastră şi vă îndreptaţi spre serviciu, veţi vedea că sunteţi în măsură să conduceţi fără a fi foarte atenţi la drum, deoarece aţi parcurs respectiva rută de sute de ori. Dacă, din contra, mergeţi pe un drum necunoscut, veţi avea tendinţa să vă concentraţi foarte mult la traseu, uitând să mai vorbiţi cu persoana din maşină sau chiar oprind radioul.

Faptul că atenţia noastră este capabilă să se deplaseze pe mai multe nivele ne permite să realizăm sarcini complexe. Iar „efectul Doorway” se produce exact atunci când atenţia noastră se schimbă chiar în momentul în care vrem să realizăm o acţiune care face parte din obişnuinţele noastre, aproape automat. Acest efect se produce deoarece schimbăm mediul fizic şi mental în acelaşi timp: ne gândim la altceva atunci când trecem dintr-o cameră în alta, de exemplu.

Un simplu gest este întotdeauna un element izolat într-o ierarhie completă. Imaginaţi-vă că vreţi să mergeţi să luaţi un măr (acesta este planul dumnevoastră). Un plan care se uită în tip ce puneţi la punct o strategie (mergeţi spre bucătărie) şi care, la rândul lui, face parte dintr-un plan global (să mâncaţi înainte de a pleca la serviciu). Rezultatul: vă veţi găsi în mijlocul camerei fără să ştiţi ce vreţi să faceţi!

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.