Dem Rădulescu – In memoriam

Dem Rădulescu – In memoriam

Pe 10 septembrie 2010 a încetat din viaţă marele actor Dem Rădulescu. „O zi în care n-ai râs e o zi pierdută. Omul are nevoie de râs, la nivelul celulei. Buna dispoziţie, se ştie, dizolvă adrenalina pe care o provoacă durerea, supărarea, enervarea. (…) Comedia e salvarea. Mi se pare un medicament extraordinar pentru că omenirea e bolnavă”, spunea actorul într-un interviu publicat în 1987.

Dem Rădulescu, pe numele lui întreg Dumitru R. Rădulescu, s-a născut la 30 septembrie 1931, la Râmnicu Vâlcea, într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, a trebuit să aleagă între sportul de performanţă şi actorie. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.

În 1943 a văzut primul spectacol din viaţa sa, „Gioconda iubeşte”, cu Maria Tănase.

Cel care l-a îndemnat să dea examen la Teatru a fost Aurel Rogalski.

A absolvit (şef de promoţie) Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, ca bursier pe toată perioada studiilor, în 1954, cu rol în spectacolul „Cei din urmă”, jucând alături de profesoara de la clasă, Irina Răchiţeanu-Şirianu.

Citeşte şi „Cine l-a inspirat pe Elvis Presley să compună Love Me Tender”

A fost repartizat să joace pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. De-a lungul vieţii a rămas fidel acestui teatru, dar a mai avut colaborări cu Teatrul Bulandra şi cu Teatrul de Comedie.

În 1956, a câştigat premiul I pentru interpretare cu piesa „Steaguri pe turnuri”, la un concurs pentru tineri actori, unde a fost remarcat de Sică Alexandrescu.

A creat foarte multe roluri, îndeosebi de comedie, care l-au transformat într-o legendă a teatrului românesc: „Un surâs în plină vară” (1963), „Serbările galante” (1965), „Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă” (1971), „B.D. la munte şi la mare” (1971), „Veronica” (1972), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Premiera” (1976), „Eu, tu şi Ovidiu” (1977), „Expresul de Buftea” (1978), „Saltimbancii” (1981), „Primăvara bobocilor” (1985), „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” (TV) (1985), „Chiriţa la Iaşi” (1987) ş.a.

În teatru, s-a remarcat întruchipând personaje în piese de I.L.Caragiale, Mihail Sebastian, Aurel Baranga („Siciliana”, jucată de 1.600 ori), Maiakovski („Ploşniţa”), George Bernard Shaw, William Shakespeare, Sven Haşek („Soldatul Sveik”) etc.

Umorul său natural, cizelat prin studiu, a devenit marca inconfundabilă a personalităţii sale.

A fost prieten cu Ion Cojar şi Liviu Ciulei, acesta din urmă fiind cel care l-a numit „un actor de geniu”.

A fost profesor la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia actorie, unde a îndrumat şi format generaţii de actori, graţie talentului său pedagogic şi a bogatei sale experienţe creatoare în activitatea didactică.

Citeşte şi „Maica Tereza – repere dintr-o viaţă de sfântă”

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A fost căsătorit cu actriţa Adriana Şchiopu, cu care are o fiică, născută la 14 octombrie 1986, Irina Rădulescu, aceasta fiind actriţă la Teatrul Mic din 2008.

Actorul a murit la vârsta de 69 de ani, la 10 septembrie 2000. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

Dem Rădulescu a fost primit post-mortem cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.

Porecla „Bibanul” i se trage din copilărie, de la faptul că tatăl său prindea peşti.

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.