Mă aşteptam ca primarul oraşului Iaşi, Mihai Chirica, să vorbească aiurea, dar nu mă gândeam că poate să scoată pe… „gura lui” atât de multe gafe într-un timp atât de scurt.
Într-o conferinţă de presă, organizată pe 2 septembrie, cu prilejul „Raliul Iaşului”, personajul mai sus menţionat a vobit mai mult despre Delia (unul dintre elementele de noutate ale evenimentului) decât despre manifestarea în sine. Înţelegem, aşadar, că Mihai cel Chirică are o afinitate pentru artistă, acesta fiind prezentă la mai multe evenimente care au avut loc în Iaşi în ultimele luni: de la închiderea Festivalului Internaţional al Educaţiei 2016 până la un concert privat susţinut la una dintre terasele deţinute (aşa se vorbeşte prin târg) de Mihăiţă. Pentru acest concert Mihai cel Chirică s-a luptat din răsputeri, plătind-o dublu pe artistă pentru a o convinge să renunţe la show-ul pe care-l avea programat în acelaşi timp la o terasă rivală, conform unui delfin de pe lacul Veneţia. Îl rugăm, totuşi, pe Mihaăiţă să nu mai insiste atât de mult cu Delia; am înţeles că este febleţea sa, dar, din păcate, artista nu a priceput acest lucru, motiv pentru care o cam lasă rece zâmbetul de Don Juan tomnatic al primarului Iaşiului. În plus, îi recomandăm primarului să nu fie trădător şi să-l abandoneze pe James Arthur, o altă febleţe de-a sa (cunoscătorii ştie)…
Am uitat să vă spun că ziua de naştere pe care a serbat-o chiar pe 1 septembrie a lăsat urme extrem de vizibile pe chipul lui Mihaiţă, acesta surprinzând audienţa cu un pachet de cearcăne şi pungi sub ochi şi, mai ales, cu o suviţă sălbatică (sau rebelă, cum vreţi să-i spuneţi) care nu vroia sub nici un chip să-l asculte şi atârna în afara frezei atent geluite.
În încheiere vă mai prezint câteva inepţii spuse de Mihai Chirica în cadrul conferinţei de presă de vineri, 2 septembrie:
-
Oamenii se vor obişnui cu toate autobuzele noi
-
Asigurate desigur
- De jur împrejur la Râpa Galbenă
- Nu este uşor să-i vezi cu câteva sute de km la oră în timp ce virează printre tot felul de obstacole de beton
- La mulţi ani în avanpremieră
În caz că vă întrebaţi, toate lucrurile de mai sus s-au întâmplat în (şoc!) doar cele aproximativ 10 minute în care Mihai Chirica a cuvântat.
P.S.1 Nu e o glumă, dacă chiar înţelegem de ce-i place lui Mihăiţă de Deliuţa. Versurile de mai jos ne explică, de altfel, şi suferinţa prin care trece primarul:
„Ce-aş putea să mai vreau când mă atingi
Mă las dusă de val, tu mă prinzi
Şi mă simt ireal
Ce îmi faci, nu ştiu cum mă dezbraci
Ca o felină, acum, vrei să ataci
Şi mă atingi, mă săruţi fatal
Mă întoarce pe dos
Mă ridică de jos
Gura ta, gura ta
Mă ridică şi apoi
Mă muşcă cu buze moi
Gura ta, gura ta
Ce-aş putea să mai spun când te ating
Pielea ta, gura ta, mă aprind
Şi mă simt dezarmant
Nu mai sunt cum eram, m-ai blocat
Nu mă pot controla, e ciudat
Şi mă simt imobilizat
Mă întoarce pe dos
Mă ridică de jos
Gura ta, gura ta” (…)
P.S.2 Dilema din titlu rămâne, la fel ca şi „Gura ta”, care, domnule Chirica, este doar o piesă. Ce credeaţi?