Începutul sfârşitului pentru Gabriel Oprea şi UNPR

Începutul sfârşitului pentru Gabriel Oprea şi UNPR

În conformitate cu prevederile legale şi constituţionale, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a transmis procurorului general al P.I.C.C.J referatul cauzei, în vederea sesizării Senatului, pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale faţă de OPREA GABRIEL, senator în Parlamentul României, fost viceprim-ministru pentru Securitate Naţională şi ministru al Afacerilor Interne, în legătură cu săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul în perioada în care a deţinut funcţia ministerială.

Solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) referitoare la efectuarea urmăririi penale faţă de Oprea Gabriel, senator, la data faptelor deţinând şi o funcţie ministerială, are în vedere împrejurarea că, în acest moment, există aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:

1. Infracţiunea de abuz în serviciu constând în folosirea resurselor umane şi materiale ale Ministerului Afacerilor Interne pentru a asigura, în mod nelegal, însoţirea deplasărilor efectuate de ministru cu echipaje ale poliţiei rutiere.

În perioada ianuarie 2014 – noiembrie 2015, Oprea Gabriel a deţinut funcţia de ministru al Afacerilor Interne (iar începând cu martie 2014 şi pe cea de viceprim-ministru pentru securitate naţională). În toată această perioadă, demnitarul a beneficiat de însoţire permanentă cu echipaje ale poliţiei rutiere, cu încălcarea condiţiilor prevăzute de Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1.391/2006 (ce prevede că beneficiază de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere preşedintele României, preşedinţii celor două camere ale Parlamentului şi prim-ministrul).

În cazul miniştrilor, acelaşi act normativ prevede că aceştia pot beneficia de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere doar în situaţii deosebite, care impun deplasarea în regim de urgenţă (condiţii care trebuie îndeplinite simultan).

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în perioada menţionată, ministrul Oprea Gabriel a fost însoţit în cvasitotalitatea deplasărilor, într-un regim rezervat de lege exclusiv preşedintelui României, preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.

Aceste misiuni includeau deplasările zilnice la sediul Ministerului şi cele săptămânale la şedinţele de Guvern, împrejurări care nu pot fi calificate ca situaţii deosebite în sensul avut în vedere de legiuitor. Totodată, poliţia rutieră însoţea deplasările la destinaţii cu vădit caracter privat (vizite particulare, sediile unor partide politice, restaurante, revenirea zilnică la locuinţa personală), inclusiv în afara programului de lucru şi în zilele nelucrătoare, situaţii în care nu poate fi justificată în mod obiectiv o urgenţă.

În cadrul compartimentului special (Serviciul Operativ Special din Brigada Rutieră a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti care asigură însoţirea coloanelor oficiale) au fost desemnaţi lucrători care aveau ca atribuţii exclusive însoţirea ministrului, într-o structură permanentă care presupunea asigurarea concomitentă a 3 poliţişti pentru fiecare post (două schimburi şi o rezervă). Lucrătorii erau permanent la dispoziţia ministrului, aşteptându-l după fiecare deplasare în imediata apropiere a destinaţiei.

Din probele administrate rezultă că ministrul Oprea Gabriel realiza în medie aproximativ 5 deplasări zilnice pe parcursul cărora era însoţit de echipaje ale poliţiei rutiere. Spre exemplu, în perioada 2 ianuarie – 21 octombrie 2015, s-au realizat 1607 misiuni de însoţire a deplasărilor efectuate de ministrul de interne pe raza municipiului Bucureşti. Numărul total al acestor misiuni este de aproximativ 3 ori mai mare decât cele realizate în aceeaşi perioadă pentru însoţirea preşedintelui României şi de aproximativ două ori mai mare decât cel corespunzător prim-ministrului, demnitari îndreptăţiţi la însoţire permanentă conform prevederilor legale.

Prin aceste fapte a fost produsă o vătămare a intereselor legitime ale Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Deturnarea resurselor poliţiei rutiere care ar fi trebuit să contribuie la fluidizarea circulaţiei în municipiul Bucureşti şi folosirea acestora pentru a facilita deplasarea unui demnitar neîndreptăţit legal la acest beneficiu, cu efectul îngreunării deplasării celorlalţi participanţi la trafic, a pus instituţia în imposibilitatea de a-şi îndeplini una din funcţiile esenţiale (supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice).
Aceasta,în condiţiile în care, însoţirea unui demnitar de către poliţia rutieră presupune atât asigurarea echipajului de însoţire şi a vehiculului corespunzător, cât şi instalarea în teren a unui dispozitiv de dirijare şi siguranţă a traficului format din posturi fixe, posturi mobile şi patrule auto-moto, atât pe traseul care urmează a fi parcurs, cât şi pe traseele alternative care ar putea fi folosite de coloana oficială.

Fiecare deplasare presupune, aşadar, redirecţionarea unui număr semnificativ de agenţi de poliţie de la posturile unde îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea către traseele pe care se deplasează demnitarul (de spre exemplu, pentru deplasarea Ministrului Afacerilor Interne din seara de 20.10.2015, dispozitivul a fost format din 27 de poliţişti aflaţi în intersecţiile de pe traseu).

Utilizarea nelegală a autovehiculelor a produs şi un prejudiciu material Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, constând în contravaloarea combustibilului utilizat pe parcursul misiunilor de însoţire şi a uzurii corespunzătoare.

De asemenea, ministrul Oprea Gabriel a obţinut un folos necuvenit, constând în reducerea timpului alocat deplasărilor. Astfel, cercetările efectuate până în prezent au relevat că, prin folosirea antemergătorilor şi a agenţilor de poliţie care opreau circulaţia celorlalte vehicule în intersecţii, acelaşi itinerar putea fi parcurs în mai puţin de jumătate de timp, având în vedere că viteza de deplasare a coloanei pe raza municipiului Bucureşti putea atinge şi 120 km/h.

Confortul suplimentar creat în acest mod demnitarului în raport cu toţi ceilalţi participanţi la trafic, în scopul uşurării deplasărilor cu caracter privat sau care nu erau justificate de împrejurări excepţionale şi urgente, reprezintă un privilegiu la care nu este îndreptăţit şi care are astfel natura unui folos necuvenit.
Din probele administrate până în prezent a reieşit că activitatea de însoţire se realiza cu ştiinţa şi acceptul ministrului, care a dispus cu privire la modalitatea în care să se realizeze însoţirea. Totodată, a mai rezultat şi că au existat situaţii în care ministrului i s-a propus ca anumite deplasări private să se realizeze fără însoţirea poliţiei rutiere, însă acesta a solicitat în mod expres prezenţa echipajelor.

2. Infracţiunea de abuz în serviciu constând în încheierea unui protocol în baza căruia procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a beneficiat, în mod nelegal, de însoţirea deplasărilor efectuate cu echipaje ale poliţiei rutiere.

La data de 4 aprilie 2014, la Ministerul Afacerilor Interne s-a înregistrat Protocolul nr. 12 privind cooperarea în domeniul circulaţiei rutiere, încheiat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ministerul Afacerilor Interne a fost reprezentat la încheierea protocolului de către ministrul Oprea Gabriel, iar obiectul a fost cooperarea dintre cele două instituţii, în scopul însoţirii autovehiculului utilizat de către procurorul general cu echipaje ale poliţiei rutiere.

Temeiurile legale invocate în fundamentarea protocolului au fost Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1.391/2006, deşi niciunul din cele două acte normative nu include procurorul general printre persoanele îndreptăţite a beneficia de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază, la rândul său, de protecţie asigurată de Serviciul de Protecţie şi Pază, deplasările fiind realizate cu un autovehicul al acestei instituţii care are un regim de circulaţie prioritară.

Protocolul a reprezentat temeiul în baza căruia, începând cu luna aprilie 2014, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i s-a asigurat, cu caracter permanent, însoţirea deplasărilor efectuate pe raza municipiului Bucureşti.

În condiţiile în care procurorul general nu era îndreptăţit să beneficieze de însoţire cu echipaje ale poliţiei rutiere potrivit prevederilor H.G. nr. 1.391/2006, fapta ministrului a produs o vătămare a intereselor legitime şi un prejudiciu material Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, precum şi un folos necuvenit procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La data de 03 iulie 2015, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a adoptat un plan-cadru care cuprinde o prezentare detaliată a modalităţii în care se desfăşura activitatea de însoţirea a demnitarilor pe raza municipiului Bucureşti.
Din documentul menţionat rezultă că singurii demnitari care beneficiau de însoţire permanentă erau preşedintele României şi prim-ministrul dintre categoriile de persoane îndreptăţite legal (preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au solicitat), precum şi ministrul de interne şi procurorul general, care au avut acces la acest privilegiu exclusiv ca urmare a modului în care ministrul Oprea Gabriel şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.

Cererii transmise i-au fost ataşate referatul întocmit de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi un număr de 15 volume cuprinzând copii ale dosarului de urmărire penală.

Prezenta cerere de efectuare a urmăririi penale intră sub incidenţa art. 305 alin 4 din C.P.P., prin urmare, persoana faţă de care s-a solicitat sesizarea Senatului pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

Sursa: DNA

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.