Istoria celei mai înalte decoraţii oferite de statul român

Istoria celei mai înalte decoraţii oferite de statul român

Ordinul naţional „Steaua României” este cel mai vechi Ordin naţional şi îşi are originile în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), când a fost creat „Ordinul Unirii”.

Cea mai înaltă decoraţie a României se acordă pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare, aduse statului şi poporului român.

Cuza s-a gândit încă din 1859 să creeze un Ordin naţional românesc, având ca model „Legiunea de Onoare” instituită în Franţa. Reprezentant al Principatelor Unite la Paris, Vasile Alecsandri a cerut permisiunea împăratului Napoleon al III-lea ca oficialii francezi să poată fi recompensaţi şi să poată purta viitorul Ordin românesc. Propunerea sa a fost acceptată, scăpându-se însă din vedere faptul că, potrivit normelor de drept internaţional, Principatele Unite nu puteau institui un sistem onorific deoarece se aflau sub suzeranitate otomană.

Alecsandri a propus crearea Ordinului „Jerbei de Aur”, care urma să-i recompenseze pe românii şi pe străinii care aduseseră servicii Principatelor Unite, iar ulterior Comisia Centrală a schimbat numele în „Ordinul Crucea Unirii” sau, pe scurt, „Ordinul Unirii”. Demersul a întâmpinat opoziţia Imperiului Otoman şi a Imperiului Austriac, iar proiectul a fost amânat pentru a nu pune în pericol dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza.

În anul 1864, Cuza i-a cerut reprezentantului român la Paris să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii în vederea realizării decoraţiilor. Casa Kretly din Paris a prezentat un model care a fost acceptat imediat şi, ca atare, s-a efectuat o comandă pentru 1.000 de exemplare ale Ordinului.

Modelul propus de Casa Kretly era o cruce repetată, emailată albastru. Panglica Ordinului era din rips roşu cu două dungi albastre pe margine.

Deoarece ţara avea statut de stat vasal al Imperiului Otoman, domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a putut institui şi acorda Ordinul, ca atare l-a acordat, cu titlu personal, doar câtorva apropiaţi.

Acest Ordin a servit drept model pentru prima distincţie oficială acordată de statul român independent, Ordinul naţional „Steaua României”, instituit de domnitorul Carol I pe data de 10 mai 1877, după proclamarea independenţei. De atunci şi până în ianuarie 1948, când a fost abrogat, Ordinul „Steaua României” a fost cea mai reprezentativă distincţie a României. El a fost abrogat după proclamarea Republicii Populare Române, purtarea acestei distincţii fiind interzisă.

După revoluţia din decembrie 1989, s-a pus problema reinstituirii celui mai vechi Ordin naţional. În 1993, Comisia specială a Camerei Deputaţilor a luat în discuţie problema modificării sistemului de distincţii aflat în uz în perioada 1948-1989. În iunie 1998, Guvernul României a înaintat Camerei Deputaţilor, Ordonanţa de Urgenţă nr. 11/1998 pentru instituirea Ordinului „Steaua României”. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 11/1998 prin care s-a instituit Ordinul naţional „Steaua României” a fost aprobat, în decembrie 1998, de plenul Camerei Deputaţilor, iar la 3 martie 1999, de plenul Senatului României

Potrivit Legii nr.77 din 7 mai 1999, se aprobă Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.11 din 25 iunie 1998 pentru instituirea Ordinului „Steaua României”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.236 din 29 iunie 1998, titlul Ordonanţei de urgenţă este „Ordonanţa de urgenţă pentru reinstituirea Ordinului naţional Steaua României”.

Ordinul naţional „Steaua României” se conferă prin decret de către preşedintele României. Conform Articolului 3, Ordinul naţional „Steaua României” poate avea maximum 3.650 de membri, grupaţi în 6 grade, cu însemne diferite pentru civili, militari şi de război. În ordine crescătoare, cele 6 grade sunt: Cavaler; Ofiţer; Comandor; Mare ofiţer; Mare cruce; Colan. Membrii ordinului sunt numiţi pe viaţă şi, indiferent de gradul primit, ei poarta titlul generic de cavaler al Ordinului naţional „Steaua României”. Ei beneficiază de onorurile militare acordate ofiţerilor Armatei Române.

Potrivit Legii nr.29 din 31 martie 2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României , la categoria „Ordine” se înscriu Ordinul „Steaua României”, Ordinul „Serviciul Credincios” şi Ordinul „Pentru Merit”.

Ordinul naţional „Steaua României” se conferă cetăţenilor români începând cu gradul de Cavaler, care determină admiterea în ordin. Conferirea gradelor superioare se face ca urmare a existenţei unor noi merite ale persoanelor decorate. Pentru gradul de Cavaler este prevăzut un număr de 2.000 de membri (din cei 3.650), din care 1.700 pentru civili şi 300 pentru militari.

Conform Agerpres, însemnul gradului de Cavaler are diametrul de 40 mm şi culoarea naturală a argintului. Medalionul central are diametrul de 11 mm, iar bordura de 2 mm. Literele cu care este înscrisă deviza sunt aurite şi au înălţimea de 1,5 mm. Stema României, ştanţată în metal, are înălţimea de 8 mm. Pe reversul medalionului cifrele anului 1877 sunt aurite şi au înălţimea de 2,5 mm. Cununa ovală din frunze de laur şi stejar, emailată verde, are diametrele exterioare de 23 şi 13 mm, iar diametrele interioare de 10 x 7 mm. Inelul circular prin care se petrece panglica are un diametru exterior de 15 mm. Panglica gradului este de 40 mm, iar dungile marginale albastru închis sunt late de 3 mm, cele interioare, şi de 2 mm, cele exterioare; în partea ei aparentă, panglica este înaltă de 50 mm. Însemnul gradului se poartă pe partea stângă a pieptului.

Foto: Ordinul Unirii în Grad de Ofiţer

Ordinul-Uniri-In-Grad-De_Ofiter

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.