Judecătoarea Lăcrămioara Axinte, președinta Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, a Tribunalului Botoșani, îl acuză pe președintele Klaus Iohannis că a încălcat Legea 303/2004 privind statutul procurorilor în momentul în care i-a ordonat Procurorului General, Augustin Lazăr, să deschidă dosare și să urgenteze cercetările privind violențele produse la mitingul din 10 august 2018, din Piața Victoriei, se afirmă pe Lumea Justiției.
Lăcrămioara Axinte îi reamintește președintelui că nicăieri în Constituția României, dar nici în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, nu se prevede că are dreptul de a da vreo dispoziție procurorilor pentru a ancheta vreo faptă penală.
Într-un text postat pe blogul axinte10.wordpress.com, judecătoarea Axinte îi spune lui Iohannis că procurorii sunt sub autoritatea Ministrului Justiției, Curtea Constituțională stabilind recent că „actele procurorului în situații individuale/concrete ale activității sale judiciare nu sunt supuse niciunui control al ministrului justiției, ci procurorului ierarhic superior sau instanței judecătorești competente, după caz, tocmai pentru că autoritatea ministrului justiției nu vizează și se delimitează de această ipoteză”. în acest sens, Lăcrămioara Axinte subliniază că procurorii sunt singurii în măsură să aprecieze, în mod liber, neinfluențați de vreo sugestie sau ordin direct venit de la Președintele României, ministrul Justiției sau Procurorul General, dacă se sesizează din oficiu pentru anchetarea unor infracțiuni.
Judecătoarea Axinte acuză și mesajul transmis de Klaus Iohannis, care practic a încurajat participarea la mitinguri neautorizate, unde se scandează cuvinte obscene și se produc violențe, inclusiv împotriva jandarmilor, unii dintre aceștia fiind pur și simplu linșați.
Iată textul postat de judecătoarea Lăcrămioara Axinte pe blogul propriu și intitulat „Domnule Președinte, procurorii nu sunt în subordinea dvs. și nerespectarea legii nu trebuie încurajată!”:
„Domnul Președinte Iohannis, într-un mesaj adresat națiunii române aseară, a declarat că a „cerut deja Procurorului General anchetarea faptelor antisociale produse în piață, iar ancheta trebuie dusă urgent până la capăt”.
Dacă citim cu maximă atenție Constituția României și Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor găsim o singură dispoziție, în Constituția României, art. 109 alin. 2, care conferă dreptul Președintelui de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului, pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor.
Așadar, nicăieri în Constituția României, dar nici în Legea nr. 303/2004 nu se prevede că Președintele României are dreptul de a da vreo dispoziție procurorilor pentru a ancheta vreo faptă penală, cu excepția arătată mai sus, sau de a interveni în vreun dosar penal aflat în instrumentare la procuror, în sensul de a cere urgentarea soluționării acestuia.
Trebuie remarcat că, deși în România procurorii sunt sub autoritatea Ministrului Justiției, Curtea Constituțională, interpretând dispozițiile art. 123 alin. 1 din Constituție, a statuat că „actele procurorului în situații individuale/concrete ale activității sale judiciare nu sunt supuse niciunui control al ministrului justiției, ci procurorului ierarhic superior sau instanței judecătorești competente, după caz, tocmai pentru că autoritatea ministrului justiției nu vizează și se delimitează de această ipoteză” (Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 30 mai 2018).
Prin urmare, solicitarea Președintelui României, adresată Procurorului General, de a se ancheta faptele antisociale produse în piață și de a se urgenta soluționarea lor, reprezintă o încălcare a statutului procurorilor, procurorii fiind singurii în măsură să aprecieze, în mod liber, neinfluențați de vreo sugestie sau ordin direct venit de la Președintele României, Ministrul Justiției sau Procurorul General, de a se sesiza din oficiu despre săvârșirea unor infracțiuni, sau de a stabili ritmul în care se vor desfășura actele de urmărire penală.
Este absolut surprinzător că, până la această oră, nicio organizație profesională a procurorilor, nici un procuror în mod individual și nici Secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nu au avut vreo reacție față de această încălcare a statutului procurorilor, încălcare care a produs deja consecințe, din moment ce procurorii fac apeluri publice ca toți cei care se consideră victime să se prezinte pentru a depune plângeri penale.
Din mesajul Președintelui mai aflăm că participarea la mitinguri neautorizate, împreună cu copii minori ținuți în brațe, la care se scandează cuvinte obscente, se aruncă cu borduri și cu alte obiecte contondente înspre jandarmi, unii jandarmii sunt loviți cu bâte, pumni și picioare, iar unii sunt pur și simplu linșați, se incendiază mobilier stradal și flăcări înalte de câțiva metri luminează capitala țării, reprezintă „atitudini civice”, „eminamente pașnice cu excepția unor instigatori”.
Potrivit art. 80 alin. 2 din Constituția României, Președintele României veghează la respectarea Constituției, iar art. 1 alin. 5 din Constituție prevede că :” În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Iată ce spune legea din România:
1) Legea 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice:
art. 1 alin. 2 „Adunările publice – mitinguri, demonstrații, manifestații, competiții sportive, procesiuni și altele asemenea -, ce urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege.”
art.2 ” Adunările publice trebuie să se desfășoare în mod pașnic și civilizat, cu protecția participanților și a mediului ambiant, fără să stânjenească folosirea normală a drumurilor publice, a transportului în comun, cu excepția celor autorizate, funcționarea instituțiilor publice sau private, a celor de învățământ, cultură și sănătate, a unităților economice ori să degenereze în acțiuni turbulente de natură a pune în primejdie ordinea și liniștea publică, siguranța persoanelor, integritatea corporală, viața sau bunurile acestora ori ale domeniului public, și nu pot fi continuate după ora 23,00, caz în care intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată.”
art. 9 „Sunt interzise adunările publice prin care se urmărește:
- a) propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, comunistă, rasistă, șovină sau ale oricăror organizații terorist-diversioniste, defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la ură națională sau religioasă, incitarea la discriminare, la violență publică și la manifestări obscene, contrare bunelor moravuri;
- b) organizarea unei lovituri de stat sau altei acțiuni contrare siguranței naționale;
- c) încălcarea ordinii, siguranței sau moralității publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor ori punerea în pericol a sănătății acestora.”
„Art. 17. –
În cazul în care adunările publice își pierd caracterul pașnic și civilizat, poliția și trupele de jandarmi vor interveni pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestărilor ce tulbură grav ordinea și liniștea publică, pun în pericol viața, integritatea corporală a cetățenilor, a trupelor de ordine sau amenință cu devastări ori distrugeri de clădiri și alte bunuri de interes public sau privat.
Art. 18. –
În cazurile prevăzute de art. 17, organele de ordine vor interveni folosind, în condițiile legii și în raport cu situațiile create, mijloacele tehnice din dotare.
Art. 19. –
(1) Intervenția în forță va fi aprobată de prefect sau de înlocuitorul acestuia la solicitarea comandantului forțelor de jandarmi care asigură măsurile de ordine publică la locul adunării publice.
(2) Aprobarea intervenției în forță nu este necesară în cazul în care asupra forțelor de ordine se exercită violențe care pun în pericol iminent viața, integritatea corporală sau sănătatea acestora ori a altor persoane sau când există indicii temeinice că participanții pregătesc sau au comis o faptă ilegală.
Art. 20. –
(1) Folosirea forței se va face numai după avertizarea și somarea participanților de a se dispersa de către ofițerul de jandarmi desemnat ca șef al dispozitivului de ordine. Pentru executarea dispersării se lasă la dispoziție participanților un timp corespunzător, determinat în raport cu numărul acestora și cu căile de afluire.
(2) Avertizarea și somarea nu sunt necesare în cazul în care asupra organelor de ordine se exercită violențe ori acestea se află într-un pericol iminent.
Art. 21. –
Avertizarea constă în folosirea de semnale sonore sau luminoase și atragerea atenției participanților, prin mijloace de amplificare sonoră, asupra necesității dispersării lor și respectării legii.
Art. 22. –
(1) Dacă, după avertizare, participanții nu s-au împrăștiat, se spun prin mijloacele de amplificare sonoră cuvintele: „Prima somație: Atențiune, vă rugăm să părăsiți . . ., vom folosi forța”, urmate de semnale sonore și luminoase.
(2) Dacă, după trecerea perioadei de timp necesare pentru împrăștiere, se constată că prima somație a rămas fără rezultat, se trece la folosirea ultimei somații, prin rostirea cuvintelor: „Ultima somație: Părăsiți . . ., se va folosi forța”, urmate de semnale sonore și luminoase.
(3) Pentru perceperea somațiilor de către toți participanții, înainte de folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere, se emite un semnal luminos prin rachetă de culoare roșie.
Art. 23. –
În caz de absolută necesitate, când se impune folosirea armelor de foc de către organele de ordine, în condițiile legii, se repetă, în prealabil, ultima somație și semnalul luminos prin rachetă de culoare roșie.
Art. 24. –
Folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere va înceta de îndată ce s-a realizat degajarea spațiilor, împrăștierea participanților și s-a restabilit ordinea publică.
Art. 26. –
(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni:
- a) organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise;
- b) nerespectarea orelor de desfășurare, traseelor de deplasare sau locului și perimetrului destinat adunării publice;
- c) neluarea de către organizatori a măsurilor de întrerupere a adunării publice, când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute în 2;
- d) participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise și urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfășurare a acestora, la avertizările și somațiile organelor de ordine făcute potrivit legii;
- e) instigarea prin orice mijloace, inițierea sau recurgerea la acțiuni violente sau alte manifestări, cu intenția de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice;
- f) refuzul de a părăsi imediat adunarea, dacă măsura a fost dispusă de conducătorii acțiunilor;
- g) organizarea sau participarea la contramanifestații desfășurate în același timp și în același loc cu adunările publice declarate, indiferent de modul lor de exprimare;
- h) introducerea sau desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfășurării adunărilor publice, pe toată durata acestora;
- i) refuzul de a părăsi imediat adunarea la solicitarea organelor de ordine, potrivit legii.
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei, iar cele prevăzute la lit. d), e), f), g), h) și i), cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei.”
2) Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
art. 22 alin. 4 „Copiii nu pot fi folosiți sau expuși de către părinți, reprezentanți legali sau alte persoane responsabile de creșterea și îngrijirea lor, în scopul de a obține avantaje personale sau de a influența deciziile autorităților publice.”
art. 135 alin. 1 lit.i) (1) Constituie contravenții următoarele fapte:
- i) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (2)-(4) și ale art. 83;
alin. 2 lit.d) (2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel: d) cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei, cele prevăzute la lit. e) și i).
3) Codul penal:
„Art. 257 – Ultrajul
(1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar publiccare îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al funcţionarului public.
(4) Faptele prevăzute în alin. (1) – (3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.”
„Art. 253 – Distrugerea
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturare măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri,se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(5) Dispoziţiile prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.
(7) Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se pedepseşte.”
„Art. 368 – Instigarea publică
(1) Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârşească infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentruinfracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.”
„Art. 369 – Incitarea la ură sau discriminare
Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
„Art. 371 Tulburarea ordinii şi liniştii publice
Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”
Așadar, sunt încălcări ale legii toate „atitudinile civice” prin care: se participă la mitinguri neautorizate, se scandează pe străzi și în piețe publice lozinci obscene, prin care se instigă la ură și se proferează amenințări cu acte de violență, copii minori sunt folosiți de părinți pentru a obține demisia unei persoane publice, se lovesc și se amenință jandarmi aflați în exercițiul funcției, se distruge mobilierul stradal și se incendiază în piețe publice, se blochează circulația pe drumurile publice, se produc zgomote puternice, în timpul nopții, după ora 23.
În concluzie, în România respectarea legii nu trebuie să devină un moft, fiind absolut contrar atribuțiilor constituționale ale Președintelui României să fie încurajată nerespectarea legii.
P.S. După publicarea articolului, astăzi 14 august 2018, la ora 15:58, Consiliul superior al Magistraturii a dat publicității un comunicat prin care se face „un apel public către toate instituțiile și autoritățile publice de a se manifesta echidistant până la finalizarea procedurilor judiciare, pentru ca astfel de atitudini să nu poată constitui elemente de presiune externă ori internă în activitatea judiciară”.
„Fură curent” tovarăşa!