La invitaţia Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi şi a celei care îl conduce, profesorul şi consilierul local PSD Camelia Gavrilă, s-a produs astăzi o întâlnire! Au venit directori ai unităţilor de învăţământ, primari din judeţ, autorităţi ale municipiului Iaşi… Toţi s-au întâlnit pentru a discuta. Discuţii! Pentru că la problemele reale sunt incapabili să găsească soluţii!
Deşi la o primă vedere iniţiativa pare una lăudabilă, de fapt întâlnirea a reprezentat o paradă a intereselor politice şi a personajelor politice care au defilat cu promisiuni (ca de obicei) fără valoare.
Expresii precum „toţi copiii trebuie să aibă o şansă la educaţie”, „indiferent de culoarea politică, învăţământul şi educaţia sunt prioritare”, „participăm la formarea generaţiei viitoare”, „susţinerea necondiţionată a educaţiei”, „educaţia – un act de maximă responsabilitate” au fost repetate atât de des încât au devenit clişee.
Citeşte şi „Vicepreşedinte PSD, atac fără precedent la Victor Ponta”
În continuare vă voi prezenta câteva fragmente din declaraţiile „distinşilor” reprezentanţi ai autorităţilor locale, la care voi adăuga unele completări.
+ „Sunt multe lucruri de făcut, sigur că dacă ne uităm la standardele întâlnite în alte părţi, prin comparaţie ce vedem la noi pare mai puţin reuşit, dar pe de altă parte când ştii evoluţia din anii 1995 – 2000 şi cum arată la acest moment comunele ieşene nu putem nega un fenomen de evoluţie, de deschidere, de modernitate. De fapt, conceptul sub care aş vrea să aşez această întâlnire a noastră ar fi cel de preocupare pentru egalitate şi pentru excelenţă, pentru că nu trebuie să ne mulţumim cu puţin” – Camelia Gavrilă, şefa ISJ Iaşi.
- când va învăţa şi Camelia Gavrilă că nu notele contează, ci ceea ce ştii cu adevărat şi cu ce cunoştinţe rămâi după absolvirea şcolii?
- cum poate vorbi de egalitate, când ea pune o prăpastie uriaşă între „cei cu rezultate foarte bune la învăţătură” şi restul, pe care nu de multe ori i-a numit „mediocrii”?
+ „Nu am făcut distincţie între mediul urban şi mediul rural pentru că, în ceea ce priveşte accesul la educaţie, această distincţie nu trebuie să existe.
Indiferent de locul unde te-ai născut ai dreptul la educaţie în condiţii decente şi cu personal calificat. Doamnelor şi domnilor, în calitate de profesor susţin necesitatea unei salarizări motivante pentru personalul didactic şi recunoaşterea statului de profesor în rândul meseriilor care construiesc viitorul acestei ţări” – subprefectul Bogdan Abalaşi.
- noroc de această conferinţă că şi-a adus aminte, brusc, şi Abălaşi că este profesor!
- de altfel, pe chipurile tuturor din sală se citea o surprindere absolută la rostirea cuvintelor „în calitate de profesor”, iar pe buzele tuturor se citea întrebarea „Este profesor?!?!”
+ „Educaţia trebuie să fie văzută ca o investiţie al cărei rezultat se vede în timp, dar care este esenţial pentru progresul fiecărei comunităţi. Indiferent de politicile demarate, societatea evoluează şi, totodată, ne obligă să răspundem provocărilor pe care le lansează.
O politică educaţională corectă va trebui să integreze cât mai mult principiul egalităţii de şanse. Trebuie să fim capabili să pregătim oameni care să facă faţă exigenţelor cerute de realităţile lumii în care vor trăi. Trăim într-o eră digitală şi viaţa se complică.
Consider că o astfel de întâlnire trebuie să aducă plusuri practice învăţământului preuniversitar din judeţ. Singurul gând de la care trebuie să pornim este să avem un rol determinant în construirea viitorului pentru generaţia de mâine.
Trebuie să le oferim tinerilor condiţii optime pentru a fi preocupaţi de şcoală, iar cadrele didactice trebuie să aibă şi pregătirea, dar şi pasiune de a-i motiva să devină performanţi” – Maricel Popa, preşedintele CJ Iaşi.
- să nu vă gândiţi că am redat întocmai spusele lui Maricel Popa; ce aţi citit mai sus e rezultatul unei cosmetizări şi corectări în amănunt, declaraţia iniţială fiind plină de greşeli şi incoerenţe.
- vorbeşte de educaţie de parcă asta ar mânca toată ziua pe pâine, însă este clar, după cum se prezintă în spaţiul public, că nu prea i-a plăcut şcoala.
- credeam că scopul tehnologiei şi al digitalizării informaţiei a fost acela de a ne uşura viaţa, dar se pare că am trăit într-o umbră totală până acum.
+ „Educaţia nu poate fi decât un act de parteneriat, un parteneriat între toate instituţiile acolo unde elevul este elementul central, iar pentru România pe care o trăim astăzi, educaţia şi sănătatea sunt cele două priorităţi care pot deveni strategie naţională.
Aş putea vorbi foarte mult despre exemplul de la Iaşi, dar aş puncta câteva lucruri concrete făcute: am reuşit în această vară, ca prim obiectiv predat în calitate de primar, o extindere pentru o şcoală foarte căutată, Şcoala Grigore Moisil din Copou.
Cel mai mare buget alocat pentru investiţiile în educaţie din istoria acestui oraş, 160 de miliarde de lei. Ca primari avem responsabilitatea bunei educări a copiilor din fiecare comunitate” – Mihai Chirică, primarul Iaşiului.
- am înţeles că el este cel mai tare, alocă cei mai mulţi bani şi este un exemplu, dar, totuşi, ce va face pentru învăţământul ieşean în afară de a scrie câteva scrisori elevilor olimpici şi a chema pe toată lumea în vizită la primărie?
- mă întreb dacă Mihăiţă ştie definiţia exactă a cuvântului „parteneriat”, el obişnuindu-ne doar cu „tabere”, „lupte” şi „conflicte”!
În final, îndrăznesc să întreb toate personajele mai sus menţionate dacă ştiu cum e să se trezească la 4 dimineaţa pentru a ajunge la şcoala care este la câţiva zeci de kilometri depărtare!
Sau dacă ştiu cum e să le îngheţe mâna pe pix pentru că şcoala nu are sursă de încălzire iarna… Sau dacă au fost nevoiţi vreodată să înveţe în cine ştie ce hambar improvizat pentru că tavanul şcolii era cât pe ce să cadă pe ei…
Şi, mai ales, dacă s-au gândit la vreunul din lucrurile acestea atunci când au vorbit cu atât de multă uşurinţă despre educaţie şi responsabilitatea pe care aceasta o poartă…
Citeşte şi „Umilinţă totală pentru primarul Mihai Chirica în şedinţa de Consiliu Local”