Primul calculator electronic pentru uz general

Primul calculator electronic pentru uz general

La 14 februarie 1946 a început să funcţioneze primul calculator electronic pentru uz general ENIAC (Electronic Numerical Integrator And Computer), conceput în 1943 la Universitatea din Pennsylvania (SUA).

Pe 15 februarie 1946, ENIAC a intrat pe prima pagină în „The New York Times”, iar pentru mulţi evenimentul a marcat începutul erei electronice a calculatorului.

ENIAC a fost conceput şi proiectat de John Mauchly (n. 1907 – m. 1980) fizician şi inginer şi John Presper Eckert (n. 1919 – m. 1995) inginer şi profesor de la Universitatea Pennsylvania. Cei doi au trimis o propunere guvernului pentru ca acesta să ofere fonduri în vederea construirii unei maşini care să calculeze tabele cu tragerile artileriei. La 9 aprilie 1943, guvernul american a oferit un contract de 400.000 de dolari pentru construcţia unui „Electronic Numerical Integrator And Computer”.

Echipa de ingineri proiectanţi era formată, printre alţii, din Bob Shaw (tablouri funcţionale), Chuan Chu (împărţire/rădăcină pătrată), Kite Sharpless (programator principal), Arthur Burks (înmulţire), Harry Huskey (citire/imprimare), Jack Davis (acumulatori) şi Iredell Eachus Jr.

În decembrie 1945, a fost soluţionată o primă problemă, ENIAC efectuând calculele pentru construcţia bombei cu hidrogen.

Construit între 1943 şi 1945 la şcoala „Moore” de la Universitatea din Pennsylvania, primul calculator electronic pentru uz general nu a fost livrat armatei decât abia după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial.

ENIAC era o maşină de mari dimensiuni, cu o greutate de 30 de tone, ce ocupa o cameră întreagă în formă de U. Conţinea peste 100.000 de componente electronice, inclusiv 17.468 tuburi electronice, 70.000 de rezistori şi 10.000 de condensatori. Folosea sistemul zecimal, care permitea oamenilor citirea uşoară a cartelelor perforate. Un mare dezavantaj consta în faptul că era foarte dificil să schimbi instrucţiunile, deoarece pentru a fi programate din nou trebuiau schimbate poziţiile firelor, manual. Aproximativ 2.000 de tuburi vidate ale computerului au fost înlocuite în fiecare lună de către o echipă de şase tehnicieni. Multe dintre primele sarcini ENIAC au fost pentru scopuri militare.

Aparatul putea efectua 5.000 de adunări şi 300 de înmulţiri pe secundă (pentru comparaţie, acum microprocesoarele pot realiza 100 milioane de adunări pe secundă). Deşi tuburile vidate ocupau mult spaţiu, utilizarea lor a crescut viteza de calcul de o mie de ori faţă de alte aparate folosite până atunci.

Aparatul nu a devenit pe deplin operaţional până în 1952, proiectul fiind abandonat inclusiv de către John Mauchly şi J. Presper Eckert, care au înfiinţat o companie de calculatoare în 1948, iar în 1949 au realizat Computerul Binal Automatic – BINAC, care folosea bandă magnetică, în loc de cartele perforate, pentru stocarea de date.

Când a fost finalizat, ENIAC conţinea aproximativ 4.000 tuburi vidate şi 10.000 de diode de cristal.

Terminată prea târziu pentru a fi folosită în război, maşina a fost utilizată pentru calcule în prezicerea vremii, în proiectarea tunelurilor aerodinamice şi la studierea cosmosului.

Mauchly şi Eckert au declarat că ENIAC a fost primul calculator digital, electronic, cu scopuri generale, dar la 19 octombrie 1973, o decizie judecătorească hotăra că acest titlu este al calculatorului Atanasoff-Berry (ABC).

O parte a maşinii se află expusă la Institutul Smithsonian din Washington, SUA.

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.