Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile) sărbătorește evenimentul care a avut loc la Ierusalim, la cincizeci de zile după Învierea lui Hristos.
Denumită „capătul sărbătorilor”, cincizecimea (gr. pentekoste; lat. pentecoste – cincizeci de zile) încheie istoria mântuirii realizată de Hristos, potrivit Dicționarului de Teologie Ortodoxă.
În această zi, când Duhul Sfânt a venit în lume și S-a pogorât peste Sfinții Apostoli, s-a întemeiat la Ierusalim Biserica lui Hristos.
Cincizecimea constituie însă nu numai originea Bisericii, ci și modelul ei.
Duhul Sfânt care a fost dăruit comunității apostolice primare, apostoli și ucenici, a înzestrat-o cu tot ceea ce era necesar organismului creștin: propovăduirea Evangheliei, Sfintele Tainele, harismele, diaconia.
Existența istorică și orice acțiune sacramentală a Bisericii depind acum de invocarea Duhului Sfânt.
După ce Sfinții Apostoli au primit Duhul Sfânt, trăgând sorți, s-au dus în toate părțile pământului să vestească Evanghelia mântuirii și credința în Iisus Hristos, începând de la Ierusalim.
Iar prin Sfinții Apostoli, Duhul Sfânt a fost transmis în lume tuturor celor ce cred în Hristos, prin Sfintele Taine ce se săvârșesc în Biserică de către preoți și episcopi.
Semnificația Cincizecimii constă în aceea că de acum Duhul Sfânt pătrunde definitiv în istorie neexistând timp și spațiu fără prezența personală, venirea reală și lucrarea efectivă a lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur arată motivul pentru care Hristos a lăsat ca după Învierea și Înălțarea Sa, ucenicii săi să aștepte un timp venirea Sfântului Duh.
Aceasta s-a făcut nu din întâmplare și fără pricină, spune părintele Bisericii.
El știa că oamenii nu admiră îndeajuns bunurile, pe care le au la îndemână, nu prețuiesc după cuviință mărimea și gingășia lor, dacă ei n-au fost lipsiți de ele un timp îndelungat.
La fel și ucenicii lui Hristos, zile pe care le-au petrecut alături de dânsul le aducea mii de bucurii.
Toată Palestina se uita la ei, ca la niște stele strălucitoare, atunci ei înviau morții, curățeau leproșii, alungau duhurile cele necurate, tămăduiau bolile și săvârșeau multe alte minuni.
Despre darurile Sfântului Duh, Sfântul Ioan Gură de Aur găsește că în rândul roadelor pe care le generează acestea și la temelia lor se află dragostea, înaintea bucuriei și a păcii.
Duhul Sfânt S-a pogorât peste Sfinții Apostoli, duminică dimineața, în ziua Cincizecimii, în chip de limbi de foc, nu în chip de porumbel ca la Botezul Domnului, spune arhimandritul Ilie Cleopa.
Chiar în acel ceas Sfântul Apostol Petru a rostit prima sa predică în fața mulțimii, mărturisind că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care a venit pe pământ pentru mântuirea oamenilor.
Auzind ei cuvântul lui, au întrebat ce să facă, iar Apostolul Petru le-a răspuns:
„Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și veți primi darul Duhului Sfânt (Fapte 2, 37-38)”.
La cuvântul Apostolului Petru au crezut în Hristos și s-au botezat în ziua aceea în jur de trei mii de oameni.
Superstiții și tradiții
În zilele de Rusalii nu e bine să mergi la câmp, pentru că Ielele te pot prinde și pedepsi.
De Rusalii nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii, pe lângă păduri sau fântâni fiindcă te poți întâlni cu spiritele rele.
Cine lucrează în ziua de Rusalii va fi pedepsit de puterea Ielelor, deoarece nu cinstește și prețuiește cum se cuvine ziua.
De la Rusalii timp de 9 săptămâni nu se vor mai culege ierburi de leac.
În ziua de Rusalii nu e bine să te cerți cu alții fiindcă vei fi „luat din Rusalii”, etc.
Duminica Rusaliilor, când este prăznuită Pogorârea Duhului Sfânt, se face prilej pentru aducerea aminte de „limbile ca de foc” care s-au pogorât peste Apostoli.
Aceste „limbi” sunt închipuite astăzi de frunzele de nuc sau de tei, care sunt aduse de credincioși la biserică, spre a fi sfințite.
După slujbă, frunzele se iau acasă și se așează la icoane și la uși.
În popor se crede că frunzele și ramurile de tei feresc gospodăriile de fulgere, de grindină și de duhurile cele rele.
Această credință populară poate fi întemeiată pe sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, dacă se are în vedere sfințirea frunzelor cu aghiazmă, ele devenind astfel purtătoare de har.
Îndată după slujbă, în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, preotul și credincioșii merg pe câmp și săvârșesc Sfestania, adică sfințirea mică a apei.
Cu aghiazma aceea se stropesc semănăturile câmpului, atât de preot, cât și de fiecare credincios în parte.
În mitologia populară, „Rusaliile” sunt niște spirite rele (iele, zâne).
Se mai spune despre Rusalii că sunt fiicele lui „Rusalim împărat”, acesta din urmă fiind o personificare a cetății Ierusalim.
Ele stau pe pământ vreme de o lună. Nu pot fi văzute de oameni.
Pe unde trec ele, apar tot felul de boli și necazuri. Ele umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh și caută locuri neumblate.
Locurile unde joacă rămân arse și neroditoare. Pentru a fi feriți de ele, oamenii pun în casă pelin și usturoi.
În aceste zile, frunze de pelin se pun în toate băuturile, cu excepția apei.
Citește și Mare atenţie: fumatul favorizează tentativele de sinucidere