Sfinții 40 de Mucenici. Tradiții de Măcinici. Rețete străvechi de mucenici

Sfinții 40 de Mucenici. Tradiții de Măcinici. Rețete străvechi de mucenici

Pe data de 9 martie sunt pomeniți în calendarul ortodox Sfinții 40 de mucenici din Sevastia.

Erau toții ostași în armata romană staționată, în timpul împăratului Liciniu (308-324), în Sevastia Armeniei, și proveneau de fel din zona Asiei Mici (Capadocia). Conducătorul lor militar se numea Agricola, un aspru luptător împotriva creștinilor. Aflând că un grup de 40 de ostași din subordinea sa au refuzat să se închine idolilor, fiind creștini, le-a ordonat să-și lase credința. În numele celor 40 a răspuns Chirion, cel mai mare în grad dintre ei: „Cum am luptat și am biruit pe vrăjmași, pentru împăratul pământesc, tot așa vom lupta și pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmașilor Lui”.

Neputând să-i convingă să renunțe la credința în Hristos, Agricola a ordonat ca cei 40 de tineri ostași să fie obligați să intre – dezbrăcați  în lacul Sevastia, care era în acea perioada a anului aproape înghețat. Unul dintre ei nu a rezistat și a ieșit din lac dar, intrând în baia caldă cu care erau ademeniți cei din lac, a murit. Numărul mucenicilor s-a completat cu unul dintre temniceri care, văzând tăria martirilor, s-a declarat și el creștin și a intrat în lac, alături de ceilalți. După ce au fost scoși din apă, martirilor li s-au sfărmat gleznele, apoi au fost arși de vii.

Ziua de Măcinici (9 martie) este socotită în calendarul popular începutul Anului Agrar, celebrat la hotarul dintre iarnă și vară, dintre zilele friguroase ale Dochiei și zilele călduroase ale Moșilor. În ziua de Măcinici s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia, când, conform tradiției, aceasta moare și se preface în stană de piatră, și prima zi a Moșilor.

Obiceiurile acestei sărbători populare se înscriu într-un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor rituale (Sfinți, Sfințișori, Brădoși); beția rituală atestată de tradiția populară, care susține că e bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare cu vin; deschiderea mormintelor și porților Raiului pentru revenirea sufletelor printre cei vii; aprinderea focurilor de Măcinici prin curți și grădini, în fața caselor și în câmp; purificarea oamenilor și vitelor prin stropirea cu apa sfințită; protecția magică a caselor și anexelor gospodărești prin înconjurarea lor cu cenușă provenită de la focurile de Măcinici; bătutul pământului cu maiurile (ciocane mari din lemn) pentru alungarea frigului și scoaterea căldurii, așteptarea spiritelor morților cu scaune și mese întinse la focurile de Măcinici; observații și promisiuni meteorologice; aflarea norocului în noul an prin prepararea turtei de Măcinici; credința că este un timp extrem de favorabil prinderii vrăjilor și farmecelor; retezatul stupilor (scoaterea mierii de albine); tăierea primelor corzi de viță de vie ș.a.

Măcinici se numesc și spiritele moșilor și strămoșilor, sărbătoarea din calendarul popular corespunde, ca dată calendaristică și, parțial, ca semnificație, cu cei 40 de Sfinți Mucenici din calendarul bisericesc, jertfiți pentru credința lor în cetatea Sevastiei. Jertfele și sacrificiile umane săvârșite în vremurile preistorice în ziua Anului Nou sunt amintite astăzi de formele antropomorfe ale aluatului fiert sau copt în ziua de Măcinici și mâncat sacramental.

Ziua de 9 martie era o sărbătoare a morților, când li se împărțeau nu numai măcinici, ci și fasole sleită, nuci, poame, alune.

În satele bucovinene se făceau praznice ocazie cu care se dădea pomană celor adunați câte un colăcel, lumină aprinsă și un pahar cu băutură.

Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale antichității. Oamenii credeau că vinul băut la Măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge și putere de muncă.

Dacă cineva din satele în care se practica obiceiul nu putea bea atâtea pahare pline cu vin, trebuia să guste sau cel puțin să fie stropit cu vin. Numărul paharelor de vin băute ar corespunde cu numărul Sfinților Mucenici din Sevastia care poartă diferite nume zonale: Moși, Sfinți, Sfințișori, Mucenici ș.a.

În ziua de 9 martie se făceau numeroase pronosticuri meteorologice ale noului an. Dacă pământul este înghețat în această zi, se zice că toamna nu vor fi brume și oamenii pot semăna porumbul cât de târziu; iar dacă nu îngheață, toamna va pica bruma devreme și din cauza aceasta oamenii trebuie primăvara să semne repede. De asemenea, se crede că așa cum va fi timpul în ziua de Măcinici va fi toată primăvara.

Credința că începutul simbolic al activităților economice la Anul Nou aduce spor și belșug era foarte puternică, în ziua de 9 martie era scos plugul în țarină și se trăgea prima brazdă. Ieșirea cu plugul în moșie avea valoare de simbol, întrucât din acel moment începea anul agrar.

Mucenici din Muntenia 

Ia 250 grame făină bună, 120 grame apă caldă, sarea trebuitoare și frământă bine până nu se lipește de mână. Întinde coca cu vergeaua în foaie nu foarte groasă. Taie șnururi lungi și subțiri de cocă, fă cerculețe și răsucește în opturi. Lasă-le peste noapte la uscat, pe masa presărată cu făină. Mucenicii se presară, la fel, cu făină. A doua zi, se trec prin sită, să cadă făina de pe ei. Pune apă la fiert, cu sarea trebuitoare. Mucenicii se pun în apă, numai după ce aceasta clocotește. Când mucenicii încep să fearbă se adaugă zahărul, răzătura dela o lămâe și cinci grame de vanilie. Se servesc cu miez de nucă pisată și un praf de scorțișoară.

Mucenici moldovenești

Ia făină bună, după trebuință, plămădește și frământă aluatul până ce se face ca de pâne, lăsându-l ca să se dospească; apoi se ia o bucată dintr’însul, se adună pe o masă, se împletește în patru sau în două, se fac colăcei și se dau în cuptor ca să se coacă; în vremea aceasta se pregătește sirop legat așa de gros, ca cel de turte de Crăciun, punând și apă de flori; apoi, având mai multe nuci curățite și pisate cu zahăr pisat și puțină scorțișoară, scoate-i din cuptor, când sunt copți, și unge-i c’o măturică de pană unul câte unul cu sirop; pe urmă se presară cu nucă și se servesc.

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.