Viaţa celui care a fondat Premiul Pulitzer

Viaţa celui care a fondat Premiul Pulitzer

Joseph Pulitzer s-a născut la 10 aprilie 1847, la Mako, Ungaria, fiind fiul unui comerciant de grâne. A copilărit la Budapesta şi a fost educat în şcoli private sau a avut învăţători particulari. A învăţat germana şi franceza.

La 16 ani a încercat să se înroleze în Armata austriacă, în Legiunea Străină franceză, ce urma să plece în Mexic, şi în armata britanică pentru serviciul în India. A fost respins din cauza vederii slabe şi a sănătăţii fragile, probleme cu care s-a confruntat toată viaţa. În cele din urmă a ajuns la Hamburg, unde a fost recrutat să lupte pentru armata unionistă în cadrul Războiului civil american (1861-1865).

În 1864 a ajuns la Boston, însă nu ştia limba engleză.

S-a îndreptat către New York unde s-a înrolat într-o unitate de cavalerie formată din germani. Scurta sa carieră militară s-a încheiat la 5 iunie 1865.

După încheierea războiului, s-a întors la New York, însă competiţia pentru găsirea unei slujbe era acerbă. A părăsit oraşul mergând spre St. Louis, Missouri, unde trăia o numeroasă populaţie de origine germană. După mai multe slujbe minore, a avut şansa de a fi angajat să înregistreze drepturile funciare pentru Căile Ferate Pacific şi Atlantic şi, astfel, a ajuns să călătorească de-a lungul statului Missouri. Acest loc de muncă l-a determinat să urmeze şcoala de drept. A devenit cetăţean naturalizat la 6 martie 1867 şi a fost admis în barou în 1868.

Joseph Pulitzer a continuat să înveţe engleza, petrecând multe ore la bibliotecă. Aici l-a întâlnit pe Carl Schurz, coeditor şi asociat la ziarul german „Westliche Post”, care, impresionat de tânărul Pulitzer, i-a oferit o slujbă de reporter în 1868. S-a dovedit a fi o persoană muncitoare şi ambiţioasă. În timp ce acoperea o convenţie a republicanilor în oraşul Jefferson în 1869, Pulitzer a fost nominalizat să candideze în cadrul unor alegeri speciale împotriva democratului Samuel Grantham ca reprezentant al celui de-al V-lea district din St. Louis. Creditat ca neavând nicio şansă, Joseph Pulitzer în vârstă de 22 de ani, a câştigat şi şi-a ocupat locul cuvenit la 5 ianuarie 1870. Din această poziţie, Pulitzer a încercat să elimine corupţia din districtul său, însă fără prea multe rezultate. A candidat din nou pentru un loc, însă de data asta a pierdut. La scurt timp s-a alăturat democraţilor.

Lui Pulitzer îi plăcea politica însă pasiunea sa era jurnalismul. Când i s-a oferit asocierea şi o poziţie de editor la „Westliche Post” în 1872, a acceptat. În 1878 a cumpărat „St. Louis Dispatch”, în cadrul unei licitaţii, pentru 2.500 de dolari. John A. Dillon, patronul ziarului „Post” a fost de acord să unifice ziarul său cu cel al lui Pulitzer. Astfel, la 12 decembrie 1878 apărea noul „St. Louis Post and Dispatch”. Numele a fost scurtat devenind „The Post-Dispatch”, iar numărul de pagini a crescut de la 4 la 8.

Şi-a construit o reputaţie de jurnalist întreprinzător şi neobosit. A lucrat la fiecare aspect al publicaţiei şi a atacat în paginile sale toate faptele murdare care se petreceau în oraş. El a făcut dezvăluiri ce-i privea pe evazionişti, jocurile de noroc, fraudele legate de asigurări, monopolurile, corupţia din oraş. El considera ziarul un instrument al adevărului, însă în timp şi-a făcut numeroşi inamici. Tirajul ziarului a crescut la câteva mii, devenind un succes de presă.

La 19 iunie 1878 s-a căsătorit cu Kate Davis şi au avut şapte copii: Ralph, Lucille, Katherine, Joseph Jr., Edith, Constance şi Herbert.

Cu toate că era o persoană încăpăţânată, Joseph Pulitzer a fost unul dintre cei mai iscusiţi editori ai acelor ani, un pasionat cruciat împotriva guvernanţilor necinstiţi, un ziarist care nu căuta senzaţionalul pentru a fi competitiv, un vizionar care a îmbogăţit pe deplin această profesie.

La începutul anilor 1880, sănătatea sa a început să se degradeze (a orbit în 1889). În acest context, Pulitzer s-a hotărât să cumpere ziarul „New York World” pentru suma de 346.000 de dolari de la omul de afaceri Jay Gould (1836-1892), care pierdea 40.000 de dolari pe an încercând să publice acest ziar.

Familia Pulitzer s-a mutat la New York, deşi Joseph Pulitzer continua să deţină „St. Louis Post-Dispatch”. L-a însărcinat cu conducerea publicaţiei pe partenerul său John Dillon.

Pulitzer s-a dedicat noului ziar cu aceeaşi intensitate şi dăruire cu care a muncit în St. Louis. În 1884 a devenit senator de New York. A constatat că îi era imposibil să conducă revista şi să ajungă la Washington, în acelaşi timp, aşa că a renunţat la locul său la 10 aprilie 1886.

În 1890 a construit pentru publicaţia sa o clădire de 16 etaje, fiind cea mai înaltă clădire din New York în acel moment. El a continuat să expună în paginile noului ziar fraudele şi lucrurile false, a evocat lupta împotriva răului public şi a abuzurilor. A influenţat forma ziarului modern prin combinarea expunerilor de corupţie politică şi a reportajului de investigaţie cu secvenţe publicitare, cu publicitatea independentă şi cu senzaţionalul.

Unul dintre cele mai importante momente a fost acela când, cu ajutorul ziarului, a fost ales preşedinte Grover Cleveland în 1884, iar cititorii l-au ajutat să strângă bani pentru a ridica un piedestal pe care a fost înălţată, în 1886, Statuia Libertăţii aflată în golful oraşului New York.

Moto-ul lui Pulitzer afişat în redacţie era „Precizie! Concizie! Acurateţe!”, el crezând în relatarea simplă a faptelor şi a nimic altceva. Cu toate acestea, când William Randolph Hearst (1863-1951) a cumpărat ziarul concurent „New York Journal” în 1895, Pulitzer a uitat de acestea, între cei doi fiind declanşată o mare bătălie pentru cititori.

Pentru a vinde cât mai multe ziare, cei doi editori au început să relateze poveşti şocante, să tipărească titluri însângerate şi să folosească o mulţime de fotografii şi caricaturi pentru a atrage câţi mai mulţi cititori, creând un nou stil de jurnalism cunoscut sub numele de „jurnalism galben”. Declanşarea războiului spaniolo-american din 1898 a intensificat rivalitatea. După mai mulţi ani de încercări pentru a-l întrece pe Hearst, Pulitzer a realizat în cele din urmă nebunia lui şi a încercat din nou să relateze doar faptele.

În ultimii ani ai vieţii sale, orb şi invalid, Pulitzer avea nevoie zilnic de ajutor. Însă curiozitatea şi dorinţa de învăţa continuu nu s-au diminuat şi a continuat să-şi exercite controlul şi influenţa asupra publicaţiilor sale.

Joseph Pulitzer a murit la 29 octombrie 1911, pe fondul unei insuficienţe cardiace la bordul yachtului său, la vârsta de 64 de ani.

În timp ce „World” şi-a încheiat apariţia, „Post-Dispatch” a continuat să fie publicat, chiar dacă nu a mai fost condus de vreun membru al familie Pulitzer.

Prin testamentul său, Joseph Pulitzer a donat două milioane de dolari în vederea înfiinţării şcolii de Jurnalistică de la Universitatea Columbia, care a fost deschisă la 30 septembrie 1912, şi a fondat Premiul Pulitzer, cea mai înaltă distincţie americană pentru jurnalism. Premiul a fost acordat pentru prima dată în 1917.

Şcoala de Jurnalistică de la Universitatea Columbia acordă Premiul Pulitzer anual, în luna mai, pentru realizări deosebite în domeniul jurnalismului scris, al literaturii şi al compoziţiei muzicale. Se acordă, de asemenea, burse de studii, numărul şi categoriile premiilor variind de-a lungul anilor. În prezent, ele includ 21 de premii, care, în afară de distincţiile pentru jurnalism şi fotografie, se acordă pentru ficţiune, istorie, dramă, muzică.

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.