Într-o postare pe Facebook, din urmă cu câteva zile, fostul prefect de Iaşi şi actualul director general adjunct din Ministerul Energiei Dan Cârlan face o analiză extrem de interesantă cu privire la scandalul stârnit de românul-suedez cu plăcuţe de înmatriculare personalizate.
Atacul la adresa PNL (în special Iaşi) este unul devastator, dar susţinut cu argumente împrumutate tocmai din retorica liberală din ultima vreme.
Iată cum sună postarea lui Dan Cârlan:
„Data de 30 iulie probabil că va fi instituită drept Ziua Dreptului la MUIE.
Cum scriam şi aseară, am asistat ieri la o avalanşă de solidarizări cu jignirea colectivă proferată public de un derbedeu pripăşit prin Suedia.
În loc să sesizeze murdăria şi să o condamne, pe principiul de bun simţ „Una-i una, alta-i alta!”, crema intelectualilor de carton şi a politicienilor liberali au devenit susţinătorii ei, sub pretextul libertăţii de expresie, bucuroşi meschin de jignirea adusă PSD.
Brusc, cuvântul pe care ţi-era ruşine doar să-l auzi, dară-mi-te să-l mai şi scrii, a devenit drăgălaş, simpatic, progresist şi elitist.
Doi deputaţi liberali vor să o cheme pe doamna ministru al internelor şi s-o ia la rost în Parlament, pe tema Dreptului la MUIE.
Distinsul deputat Marius Bodea, altminteri cu guleraş alb în toate pozele de profil, apără pe facebook acelaşi Drept neştirbit la MUIE.
Un alt fruntaş liberal de la Iaşi, altfel mai simpatic decât media, îşi freacă bucuros mâinile, tot pe FB, anticipând că partidul advers îşi va schimba numele de ruşine, de vreme ce MUIA devine un Drept Garantat.
E clar.
Se pare că Dreptul la MUIE a fost inclus în rândul valorilor liberale fundamentale.
Nu ştiu dacă ieri, în şedinţa BEX de la Bucureşti, liderii liberali au apucat să introducă în statutul PNL şi Dreptul la MUIE (poate că a fost prea în pripă, revoluţia era în plin rostogol) dar au apucat măcar să-i dea deplină expresie juridică stabilind cum se pot da mai uşor afară din partid unii pe alţii.
Pare a fi cam acelaşi lucru, doar că-i spune altfel, atunci când votul unei filiale judeţene este întors cu mâna de şefii de la Bucureşti, imediat ce un preşedinte de judeţ liberal nu mai are aceeaşi părere cu conducerea.
Revenind la Dreptul la MUIE ca valoare liberală, încerc să-mi imaginez cum domnul deputat Bodea, întâlnind dimineaţa la avion pe colega sa din PSD, o salută plin de bune maniere cu „MUIE, doamna deputat! Să aveţi o săptămână frumoasă!”, sau pe colegul senator cu „Am onoarea, domnule senator, MUIE şi un zbor plăcut!”.
Problema cu Dreptul la MUIE este că acesta, pervers fiind ca şi numele ce-l poartă, odată ce va fi garantat prin voinţa societăţii civile, susţinută politic de liberalii progresişti, va umbla pe uliţă profund democratic, liber şi nestingherit.
Adică şi la dat, dar şi la luat…”