Scârţâitul unghiilor pe tabla de scris, scrâşnitul din dinţi, izbirea tacâmurilor de farfurie, toate formează sunete care deranjează urechea. Dar, de ce se întâmplă acest lucru?
Există o explicaţie ştiinţifică pentru acest fenomen auditiv, după cu declară Hank Green, prezentator al blogului SciShow pe YouTube.
Urechile umane sunt foarte sensibile la anumite frecvenţe. În 1986, mai mulţi neurologi s-au aplecat asupra acestei probleme şi au expus un eşantion de 24 de voluntari unei serii de sunete.
Apoi, le-au cerut subiecţilor să claseze aceste experienţe în funcţie de neplăcerile personale pe care le-au înregistrat.
Rezultatul a fost fără tăgadă: zgomotul devenea insuportabil între 2.000 şi 5.000 de hertz.
Acest instinct de apărare este o reminescenţă a unui reflex primitiv, înscris în genele oamenilor?
La fel ca şi strigătul strident de alarmă al unor primate? Corelaţia pare logică, însă este dificil de probat, crede Hank Green.
Alte studii similare au demonstrat, de altfel, că nu toate maimuţele reacţionează în acelaşi fel în faţa pericolului.
O altă teorie încearcă să găsească o explicaţie în originea suferinţei prin amintirea inconştientă a senzaţiei în sine, o experienţă trăită personal şi, deci, gravată în memorie.
Dar, odată în plus, teza nu se probează la toate speciile observate.
Cercetat cu ajutorul razelor X, creierul a oferit câteva piste explicative. În 2012, Universitatea din Newcastle a observat reacţiile creierului în faţa frecvenţelor critice.
Mai mulţi cobai au fost expuşi la 74 de eşantioane sonore. Rezultatul a fost că s-a constatat o implicare puternică în acest a proces a amigdalei.
Cortexul auditiv este acea parte a creierului care analizează informaţiile auditive. Amigdala, însă, se concentrează asupra emoţiilor, cum ar fi frica sau furia.
Or, în caul frecvenţelor crescute, amigdala participă mai mult la procesul auditiv şi influenţează efectul sunetului, asociindu-l unei emoţii negative.
O ultimă explicaţie priveşte fenomenul sub un unghi pur fizic. Structura urechii umane nu este adaptată pentru a gestiona anumite unde sonore.
Morfologia sa internă are ca efect tendinţa de a amplifica frecvenţele foarte înalte, până la punctul în care se provoacă o durere fizică inevitabilă.
Citește și Henri Coandă – românul care a creat primul avion cu reacție din lume