Muzeul Naţional Brukenthal, din Sibiu, este cel mai vechi din ţară şi cel mai mare din Sud-Estul Europei. A fost inaugurat oficial la 25 februarie 1817, cuprinzând iniţial 1.090 picturi din colecţia particulară a baronului Samuel von Brukenthal (1721-1803).
Samuel von Brukenthal este descendent al unei familii de mici nobili saşi din Transilvania.
A studiat dreptul, administraţia politică şi filosofia la universităţile din Halle şi Jena, formându-se în spiritul iluminismului european.
Om de cultură şi abil diplomat, a făcut o carieră strălucită la Curtea Imperială de la Viena, devenind cancelar aulic al Transilvaniei.
Pasionat de artă şi ştiinţe, Brukenthal a colecţionat picturi, rarităţi numismatice, arheologice, bibliofile şi mineralogice.
În 1773, galeria Brukenthal era menţionată în „Almanach von Wien” ca una dintre cele mai valoroase colecţii particulare aflate la Viena în acel moment.
Colecţiile iniţiale ale baronului von Brukenthal (constând din pinacotecă, cabinet de stampe, bibliotecă şi o colecţie numismatică) au luat naştere cu precădere în intervalul de timp dintre anii 1759 şi 1774.
Se cunosc puţine informaţii privind modul lor de constituire, primele înregistrări referitoare la achiziţii de tablouri în documentele familiei Brukenthal apărând în 1770, dată la care nucleul pinacotecii trebuie să fi fost deja format.
Numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcţie pe care a ocupat-o între anii 1777 şi 1787, Samuel von Brukenthal a construit la Sibiu un palat în stilul Barocului Târziu, după modelul palatelor vieneze.
Baronul şi-a adus aici şi colecţiile, iar Calendarul lui Hochmeister pe anul 1790 menţionează, printre atracţiile oraşului, pinacoteca, formată din 800 de tablouri şi dispusă în 13 săli ale Palatului Brukenthal.
Palatul Brukenthal, situat în Piaţa Mare din Sibiu, este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România. A fost inaugurat în 1788 ca reşedinţă oficială a baronului Samuel Brukenthal.
Deoarece nu a avut descendenţi direcţi rămaşi în viaţă, baronul von Brukenthal a lăsat moştenire prin testament palatul, colecţiile şi restul averii sale unui descendent în linie masculină dintre persoanele cu care se înrudea.
În cazul în care urmaşii săi aveau să moară la rândul lor fără a avea copii, familia stingându-se, averea urma să fie preluată de Biserica Evanghelică, iar palatul să devină un muzeu deschis publicului larg, eveniment petrecut în anul 1817.
Pe parcursul secolului al XIX-lea, principala preocupare a muzeului a fost aceea de conservare a patrimoniului existent şi de lărgire a colecţiilor principale prin intermediul achiziţiilor, dar şi de înfiinţare de noi colecţii mai ales în sfera culturii săseşti.
În anul 1948, muzeul a fost naţionalizat, devenind proprietatea statului comunist român.
Tot în anul 1948, Societatea Transilvăneană pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu îşi încetează activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul naţional.
În anul 1957, Muzeul de Ştiinţele Naturii devenea parte a Muzeului Brukenthal. Muzeul de Vânătoare „August von Spiess” s-a deschis în anul 1966. 1972 este anul deschiderii Muzeului Farmaciei.
În anul 1988 a fost inaugurată Secţia Istorie a Muzeului Naţional Brukenthal, în prezent Muzeul de Istorie, în Casa Altemberger.
Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal este cea mai recentă locaţie (2006).
Faţada clădirii palatului păstrează şi astăzi blazonul familiei Brukenthal.
În prezent, complexul muzeal are în componenţa sa: Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istoria Farmaciei, Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare şi Casa Artelor (sediul expoziţiilor temporare de artă contemporană).
Palatul găzduieşte Galeria de Artă şi Biblioteca Brukenthal. Galeria de Artă are câteva expoziţii permanente: Galeria de artă naţională, Cabinetul de Stampe, Colecţia de Artă decorativă şi Pinacoteca Brukenthal.
Muzeul Naţional Brukenthal deţine şi o bogată colecţie de cărţi transilvănene.
Astfel, în bibliotecă pot fi consultate unele din primele cărţi publicate în Transilvania, datorate unor tipografi vestiţi precum Johannes Honterus (Braşov), Kaspar Heltay (Cluj) sau Marcus Pristorius şi Abraham Kertész (Sibiu).
Citește și Pentru a reuşi în viaţă trebuie să fiţi înalţi şi slabi!