Cum se vor derula alegerile din Statele Unite

Cum se vor derula alegerile din Statele Unite

Statele Unite ale Americii îşi aleg marţi, 8 noiembrie, cel de-al 45-lea preşedinte, după o campanie electorală plină de surprize. În cazul în care Hillary Clinton (69 de ani) va avea câştig de cauză, va deveni prima femeie-preşedinte din istoria SUA.

Dacă Hillary va câştiga în faţa lui Donald Trump (70 de ani), ar mai bifa un record: le-ar oferi democraţilor un al treilea mandat consecutiv, lucru nemaiîntâlnit de la Franklin Roosevelt, singurul preşedinte din istoria Statelor Unite care a fost învestit în funcţie pentru patru mandate consecutive, din 1933 până în 1945.

Citeşte şi „Totul despre Hillary Clinton şi Donald Trump”

Marţi, 8 noiembrie, în SUA nu va avea loc un singur scrutin prezidenţial pe întreg teritoriul american, ci 51 de mini-scrutine în fiecare stat şi în capitala federală Washington, aminteşte France Presse. Orice cetăţean american care a împlinit 18 ani poate vota. Numărul alegătorilor eligibili este estimat la 225,8 milioane, dar au dreptul să voteze doar cei care se înregistrează în prealabil, scrie Reuters.

Americanii votează pentru preşedintele şi vicepreşedintele SUA de-a lungul unui teritoriu imens, cu patru fuse orare. Orele de deschidere a centrelor de vot sunt stabilite de oficialităţile locale, în unele state din estul SUA votul urmând să înceapă la ora locală 6:00 (11:00 GMT). În plus, milioane de cetăţeni americani au votat deja în 34 de state care permit votul anticipat sau prin e-mail.

Primele secţii de votare se vor închide pe coasta de est a SUA, începând cu ora locală 07:00 (00:00 GMT, miercuri) şi ultimele se vor închide în Alaska, miercuri, la ora 6:00 GMT, iar reţelele de televiziune americane vor anunţa rezultatele în fiecare stat.

Statele cărora li se va acorda cea mai mare atenţie sunt aşa-numitele „swing states”, adică statele indecise, unde cursa dintre cei doi candidaţi este extrem de strânsă. Aceste state sunt Ohio, Florida şi Carolina de Nord, dar sunt considerate state indecise şi New Hampshire, Pennsylvania, Virginia, Iowa, Nevada şi Colorado. Alte state care ar putea avea un cuvânt de spus în această competiţie electorală sunt două state tradiţional republicane, Arizona şi Georgia, şi două state tradiţional democrate, Michigan şi Wisconsin.

Mass media va începe să-şi facă o idee despre cum au votat americanii abia marţi, ora locală 19:00 (00:00 GMT, miercuri), când se vor fi închis toate secţiile de vot din Georgia, Carolina de Nord, Virgina, Vermont, Indiana şi Kentucky.

Primele surprize ar putea veni dinspre Georgia, dacă Donald Trump pierde acest stat sudic, care tradiţional votează cu republicanii, şi dinspre Virginia, dacă acest stat, câştigat în 2012 de preşedintele Barack Obama, nu va vota cu Hillary Clinton.

Pentru a ajunge la Casa Albă, la 20 ianuarie 2017, unul dintre cei doi candidaţi trebuie să obţină numărul magic de 270 de electori, adică o majoritate simplă din cei 538 de mari electori. În 48 de state, scrutinul este de tipul „winner take all” (câştigătorul ia totul), altfel spus, candidatului care obţine majoritatea voturilor populare în stat îi sunt alocate toate voturile electorale ale statului.

Despre Colegiul Electoral şi electori

Alegerile generale au loc în prima zi de marţi după prima zi de luni din noiembrie. De ce tocmai atunci? Mare parte din istoria lor, SUA au fost o societate predominant agrară, iar legislatorii au considerat potrivit să aleagă o zi din noiembrie pentru alegeri, după recoltă, dar înainte ca înăsprirea vremii să îngreuneze călătoriile. Cum mulţi locuitori de la ţară stăteau departe de secţiile de vot, a fost preferată marţea, şi nu lunea, pentru ca cei care mergeau duminica la biserică să aibă timp să ajungă să-şi depună votul. În plus, 1 noiembrie nu ar fi fost o dată potrivită din două motive: este ziua Tuturor sfinţilor, când romano-catolicii sunt obligaţi să meargă la slujbă, dar şi pentru că în prima zi a lunii, comercianţii făceau de obicei bilanţul lunii precedente.

La alegerile generale, milioane de oameni merg la urne pentru a-şi alege preşedintele. Voturile sunt numărate şi un rezultat parţial este cunoscut la 12 ore de la închiderea urnelor.

După numărarea voturilor, procesul se mută la Colegiul Electoral, format din electori nominalizaţi de fiecare stat federal.

Colegiul Electoral este grupul de cetăţeni desemnat de state pentru a-şi exprima voturile pentru preşedinte şi vicepreşedinte în numele cetăţenilor statului. Procesul de alegere a electorilor diferă de la stat la stat, însă, de obicei, partidele politice îi numesc pe electori la convenţiile partidului sau prin votul comitetului central al partidului. Alegătorii din fiecare stat, care îşi dau votul pentru preşedinte şi vicepreşedinte, îi aleg pe electori în ziua alegerilor generale. Colegiul Electoral îl alege pe preşedinte (care nu este, deci, ales prin vot popular).

Sistemul Colegiului Electoral îi oferă fiecărui stat acelaşi număr de voturi electorale câţi membri are în Congres. Numărul electorilor din fiecare stat este egal cu numărul reprezentanţilor statului respectiv în Senat (câte doi senatori de fiecare stat, 100 în total) şi Camera Reprezentanţilor (435 membri), iar Districtul Columbia are trei electori. Astfel, după numărul de electori din Colegiu, cele mai importante state sunt California (55), Texas (34), New York (31), Florida (27), Illinois şi Pennsylvania (câte 21 de electori), Ohio (20), Michigan (17), Georgia şi New Jersey (câte 15), Virginia (13), Massachusetts (12) şi Indiana, Missouri, Tennesse şi Washington cu câte 11 electori.

În total, în Colegiul Electoral sunt 538 de voturi; un candidat pentru preşedinţie trebuie să obţină 270 pentru a câştiga (o majoritate simplă). Teoretic, prin acest sistem, un candidat poate câştiga alegerile primind doar 23% din voturile directe ale electoratului american, dacă acestea sunt distribuite în mod ideal. Toate statele, în afară de două, Nebraska şi Maine (care distribuie votul electoral în mod proporţional între candidaţi, în funcţie de procentajul de sufragii obţinut de fiecare), au un sistem „winner-take-all” (câştigătorul ia totul). În acest sistem, candidatul care obţine majoritatea voturilor populare în stat îi sunt alocate toate voturile electorale ale statului. Odată ce un candidat are majoritatea în toate statele, rezultatul este deja anticipat.

Electorii se adună, în general, în capitalele statelor lor, în decembrie pentru a-şi exprima votul. Voturile electorale sunt apoi trimise la Washington, unde sunt numărate într-o sesiune comună a celor două camere ale Congresului în luna ianuarie. Dacă niciun candidat prezidenţial nu câştigă majoritatea voturilor electorale, conform celui de-al 12-lea amendament al Constituţiei alegerea preşedintelui va fi decisă de Camera Reprezentanţilor. În astfel de situaţii, camera inferioară a Congresului îl alege pe preşedinte prin vot majoritar, alegând dintre candidaţi care au primit cel mai mare număr de voturi electorale. Fiecare stat va da un vot. Dacă niciun candidat pentru funcţia de vicepreşedinte nu obţine majoritatea voturilor electorale, Senatul îl alege pe vicepreşedinte prin vot majoritar, fiecare senator alegând din cei doi candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi electorale.

Colegiul Electoral este folosit doar pentru a-l alege pe preşedinte şi pe vicepreşedinte

Au existat 17 alegeri prezidenţiale în care câştigătorul nu a primit majoritatea voturilor populare. Primul dintre aceştia a fost John Quincy Adams în alegerile din 1824, iar ultimul a fost George W. Bush în 2000.

Fondatorii naţiunii americane au creat sistemul Colegiului Electoral ca parte a planului lor de a împărţi puterea între state şi guvernul naţional. În baza sistemului federal adoptat în Constituţia SUA, votul popular general nu are semnificaţie legală. Drept urmare, este posibil ca voturile electorale acordate pe baza alegerilor din state ar putea avea un rezultat diferit de cel al votului popular general. Cu toate acestea, votul individual al cetăţenilor este important pentru rezultatul oricăror alegeri.

Organizatorii le spun oamenilor cum să voteze? Ce înseamnă când o asociaţie sau un ziar sprijină un candidat?

Votul în cadrul alegerilor americane este realizat prin scrutin secret, iar opţiunea alegătorului este personală. Sprijinul acordat de o organizaţie unui candidat înseamnă că organizaţia îşi exprimă în mod public susţinerea pentru candidat şi aprobă poziţia acestuia în diferite chestiuni. Deşi organizaţia poate încuraja membrii să se alăture acestei poziţii, este nelegitim să constrângi un membru să voteze împotriva propriei păreri.

Votul în absenţă le oferă alegătorilor, care nu pot veni la secţiile de votare, mijloace de a-şi exprima opţiunea. O serie de circumstanţe, cum ar fi locuinţa în străinătate, boala, o călătorie sau serviciul militar, îi pot împiedica pe alegători să vină la vot în ziua alegerilor. Votul în absenţă le permite alegătorilor înregistraţi să-şi trimită votul prin poştă. Regulile votului în absenţă pentru toate celelalte alegeri sunt stabilite de state şi diferă. De exemplu, în Oregon, toate alegerile sunt realizate prin poştă, însă alegătorii au opţiunea de a vota personal la secţiile de votare.

Stat albastru” este un termen în general folosit când este vorba despre un stat în care majoritatea alegătorilor îi sprijină pe candidaţii democraţi. „Stat roşu”’ se referă la un stat în care majoritatea alegătorilor îi sprijină pe candidaţii republicani.

Acest sistem considerat anacronic, de unii, şi stâlp al democraţiei, de alţii, permite să ajungă la preşedinţie, candidaţi cu mai puţine voturi populare decât oponenţii lor, cum s-a întâmplat în anul 2000 între candidatul republican, George W. Bush, şi cel democrat, Al Gore. Atunci, George W. Bush a obţinut 271 voturi electorale adăugându-se cele 25 pe care le avea la acea dată Florida (care a urcat la 29 după recensământul din 2010), după o contestare şi o nouă numărare, deşi obţinuse la nivel naţional cu aproape jumătate de milion de voturi mai puţin decât Al Gore, care fără acest stat a obţinut doar 266.

Având în vedere acest sistem, este posibil ca preşedintele să fie ales fără să obţină majoritatea absolută a sufragiilor populaţiei, cum s-a mai întâmplat, în afară de anul 2000, în alte trei cazuri în istoria Statelor Unite. Această anomalie este posibilă întrucât în aproape toate statele, cu excepţia statelor Maine şi Nebraska, candidatul care obţine cele mai multe sufragii este reprezentat de toţi marii electori ai statului respectiv în Colegiul Electoral. Astfel, în California este suficient ca un candidat să obţină un singur vot în plus faţă de rivalul său pentru a obţine susţinerea a 55 de mari electori.

Mandatul prezidenţial de patru ani începe în anul următor, la 20 ianuarie, după alegerile din noiembrie. Preşedintele îşi începe obligaţiile oficiale cu o ceremonie inaugurală, ţinută în mod tradiţional pe treptele Capitoliului Statelor Unite, care este sediul Congresului, depunând jurământul în public, ceremonie condusă în mod tradiţional de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a Statelor Unite.

Jurământul este consemnat în Articolul II al Constituţiei: „Jur solemn că voi împlini cu fidelitate funcţia de preşedinte al Statelor Unite şi voi păstra, proteja şi apăra, cu toată priceperea mea, Constituţia Statelor Unite”.

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.