Revelat profeților Vechiului Testament și apărător al credinței în Dumnezeu, Sfântul Ilie Tesviteanul era fiul lui Sovac, unul dintre profeții Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, dincolo de Iordan. De la numele acestei localități se trage și numele proorocului.
Sfântul Proroc Ilie a trăit pe vremea lui Ahab, regele evreilor, care a domnit în ținutul Samariei din Israel, timp de 22 de ani.
Acest rege s-a căsătorit cu Isabela, o prințesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal.
Ahab, prețuind frumusețea femeii mai mult decât credința în Dumnezeul unic al iudeilor, și-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria, înălțând totodată și un jertfelnic.
Toate aceste fapte au atras mânia divină. Dumnezeu îi încredințează Sfântului Proroc Ilie misiunea de a mustra pe rege pentru faptele necugetate săvârșite și de a întoarce poporul la credința monoteistă.
Mustrându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1).
Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. În urma lui, seceta și foametea a cuprins toată țara.
După trei ani și jumătate, dovedindu-se prin multe minuni că numai credința în Dumnezeul unic este cea adevărată, poporul iudeu și-a recunoscut greșeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (3 Rg 18;39).
Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul și foametea a încetat.
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc!
Superstiții de Sfântul Ilie
Se spune în popor că diavolii se ascund mai mult în lemnul de carpen, de aceea acest lemn nu este folosit în gospodărie şi e bine să nu se ascundă nimeni sub un carpen, pe vreme de furtună.
Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici uşile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului.
În unele zone din Moldova, se mănâncă grâu nou fiert, cu miere.
Dacă grâul nu a fost treierat până în ajunul acestui praznic, femeile îşi pun hainele de sărbătoare şi merg să secere câţiva snopi de grâu pe care apoi îi scutură de boabe, pisează grâul şi îl fierb pentru a-l consuma cu miere.
În alte zone se mănâncă fructe proaspete, pentru a fi sănătos tot anul ce va urma. Merele nu se consumă decât după ce au fost duse la biserică.
Se spune că acela care muşcă din măr înainte de a fi sfinţit va avea parte după moarte numai de mere şi, când va dori să le atingă, vor dispărea.
Merele sfinţite vor deveni de aur pe lumea cealaltă.
Fetele nemăritate se duc pe ascuns în lanurile de cânepă şi se tăvălesc goale prin rouă.
Dacă noaptea vor visa cânepă verde înseamnă că se vor mărita cu băieţi tineri, iar dacă vor visa cânepă uscată se vor mărita cu cineva mai în vârstă.
Se crede că, dacă tună de Sântilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.
În această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină).
Tot azi se strânge mierea din stupi, se duc fagurii la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.
Citește și Ajută la ceva săpunurile antibacteriene?
