Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit în prima zi a noului an de Biserica Ortodoxă Română. În jur de 600.000 de români poartă numele acestui sfânt.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.H. în Cezareea Capadociei într-o familie nobilă care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândurile sfinților.
Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Dioclețian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe frați pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei.
Studiile le face la Constantinopol și la Atena, unde leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, după care se întoarce în Cezareea, unde predă pentru o scurtă vreme Retorica.
La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credința creștină, împarte partea sa de avere celor săraci, după care se retrage în anul 358 la o mânăstire din Pont, unde duce o viață de asceză și rugăciune.
După o călătorie la marile mânăstiri și schituri din Egipt, s-a întors în Pont și redactează prima sa scriere privitoare la viața de obște din mânăstire, numită „Regulile vieții monahale”.
În 364 a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu și a fost hirotonit preot, aducându-și o contribuție importantă în lupta împotriva ereticilor arieni.
Pastorația pe care o începe de acum înainte a fost dedicată îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de reeducare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de „Vasiliade”.
Deosebit de energice au fost și misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot și apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acțiuni de combatere a unor eretici și de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme.
Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referință în istoria creștinismului universal.
Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică profundă, precum „Contra lui Eunomiu” sau „Despre Sfântul Duh”, lucrări ascetice, ca „Regulile vieții monahale”, „Despre judecata lui Dumnezeu”, comentarii, ca „9 Omilii la Hexameron”, numeroase cuvântări și epistole.
A avut o contribuție deosebită la structurarea slujbelor bisericești, alcătuind o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele.
593.906 de cetățeni români, dintre care 505.906 bărbați și 88.000 femei, poartă numele Sfântului Vasile.
Din totalul româncelor, 84.606 se numesc Vasilica, 1.890 – Vasilca, 557 – Vasila, iar 947 – Sica.
Conform datelor furnizate de structura specializată a Ministerului Administrației și Internelor, majoritatea bărbaților se numesc Vasile – 484.541, Vasilică – 20.228, Silică – 229 sau Vasi – 80.