Ștefan-Ioan Popel, Lider al Sindicatului Filarmonicii „Moldova” Iași îi transmite o scrisoare deschisă preşedintelui Consiliului Judeţean Iaşi pe tema trimiterii în şomaj tehnic a angajaţilor instituţiei de cultură.
Redăm conţinutul scrisorii:
„Scrisoare deschisa, adresata Domnului Președinte al Consiliului Județean Iași, Dr. Ing. Maricel Popa
După ce, la începutul lunii martie, ati considerat ca epidemia de Covid-19 nu poate fi controlata decat prin retragerea unor fonduri consistente din bugetele instituțiilor de cultura din Iași, imediat după sărbătorile Pascale ati gândit ca trebuie și ca e momentul perfect sa administrați cu multa,, eleganta” lovitura fatala acestor instituții din subordinea CJ Iași…. lovind în angajații acestora. Mai precis, impunând abuziv intrarea în șomaj tehnic. Și mai precis, aruncând la fel de abuziv responsabilitatea deciziei în spinarea managerilor, și asa împărțiți între pretențiile de eficienta economica și nevoile instituțiilor.
Din bugetul de Bunuri și servicii, Filarmonicii Moldova i-a fost retrasa în 2 transe, suma de aproximativ 950000 lei, adică jumătate din întreaga suma destinata acoperirii cheltuielilor de funcționare și organizare ale instituției. După cheltuirea fondurilor destinate primului trimestru, mai rămânem cu un sfert din suma pentru a acoperi ce va mai rămâne din activitatea acestui an. Mai mult decât asta, trimiterea angajaților în activitate la domiciliu, posibila și absolut necesara în acest domeniu, a adus economii substanțiale prin neplata sporurilor de munci grele, doctorat, etc.
Se pare ca nu este de ajuns pentru dvs, acum intenționati sa deschideti posibilitatea unor viitoare abuzuri în privința contractelor de munca, suspendarea contractelor de munca prevazuta în hotărârea propusa nefiind condiționată de vreo stare excepțională reala, ci doar de reducerea sau întreruperea activității. Acordati, în acest fel, drepturi discreționare managerului, de a opera unilateral orice modificare în raporturile de munca, evident la comanda ordonatorului de credite.
Din perioada primarului Simirad, apoi a presedintelui Simirad și pana în prezent, Filarmonica a suportat nenumărate agresiuni financiare la adresa întregului buget al instituției, în numele unor promisiuni imobiliare, de construcție a unei clădiri dedicate sau reabilitării celei în care actualmente funcționam.
Din 2013, angajații își desfășoară repetițiile pe proprie răspundere în clădirea veche, insalubra, iar publicului îi este interzis accesul, din cauza riscului seismic.
Nenumarate au fost promisiunile dvs, domnule Președinte, toate neonorate. Nu ați făcut decât proiecte și studii de fezabilitate, motiv de cheltuieli sterile la Bugetul CJ. Vor mai trece minimum încă 3 ani pana când va fi posibil sa vedem ceva concret și nou în spatiile Filarmonicii.
Adică minimum 10 ani de când Sala de concerte este închisă publicului. 10 ani de practica profesionala înseamnă pentru mine un sfert din perioada activa profesional. Prea mult timp de așteptare, domnule Președinte.
Dar prezentând faptele, seci și reci, nu uit sa va aduc aminte, ca Filarmonica v-a oferit puținele momente în care ați avut motiv sa va mândriți cu ceva, cu cineva din subordine. Probabil singurele momente când ați urcat pe scena Ateneului Român din București și ați umplut de tinichele lipsite de semnificație și mai ales de conținut, atât pe Managerul Filarmonicii, Maestrul Bujor Prelipcean cât și pe colectivul artistic prezent pe scena. Intenționat nu menționez titlurile academice și didactice ale managerului, pentru ca titlul de Maestru se câștigă cu mult efort și dedicație… Nu se cere, nu se acorda.
Cu toate astea ați ales și alegeți, în numele unei epidemii, sa distrugeți tot ce au creat oamenii Filarmonicii în toți anii de la înființare, pentru ca tot ce reprezinta acum Filarmonica, este rezultatul unei acumulări calitative și cantitative de peste 70 ani.
Fără susținerea fondurilor publice, cultura românească este condamnata dispariției, în curând doar viziunea manelistica asupra oricărui domeniu va fi singurul mod de a percepe cultura și arta.
În tari vestice, civilizate, în care cu toții avem cunoscuți sau prieteni, s-a înțeles ca actul cultural este singurul aspect care da identitate unei națiuni. Nimeni nu a pus problema atingerii financiare a angajaților din domeniu. În Germania spre exemplu, artiștii angajați au fost rugați sa contribuie cu mici donații la crearea unui fond de ajutorare a artiștilor independenți. ATÂT. În condițiile în care sunt înregistrați peste 8 milioane de artiști profesioniști sau liber profesioniști. La noi exista sub 15000 de oameni angajați în cultura. După viziunea dvs, e prea mult.
Va rog, Domnule Președinte, sa nu ne sacrificați în numele unui inamic care va trece peste noi, asa cum au trecut mulți alții, amintiți sau nu în tomurile de istorie. Nu este cazul sa distrugeți și bruma de act cultural care mai exista în aceasta zona. Pentru ca este posibil sa nu-și mai revină.
Stefan-Ioan Popel, Lider al Sindicatului Filarmonicii Moldova Iași”