Se poate spune despre mărţişor că este un calendar simbolic reprezentat de un şnur bicolor, care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două anotimpuri, iarnă şi vară, făcut cadou la l martie, ziua Dochiei, vechi început de an agrar.
Nu se ştie cu exactitate de când datează acest obicei, dar se pare că prima zi a primăverii era celebrată încă de acum aproximativ 8.000 de ani, iar mărţişorul îşi are originea în credinţele şi practicile agrare de atunci.
Romanii sărbătoreau începutul primăverii la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ce personifica renaşterea naturii, ocrotitor al câmpului şi al turmelor.
Deşi obiceiul poartă numele acestuia, nu are niciun fel de conotaţie marţială.
Se spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi fericire. Sunt formate dintr-o fundă roşu cu alb (roşul semnifică iarna, iar albul – primăvara).
De fapt, şnurul reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.
La această fundă se adaugă şi alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă.
Mărţişorul se poartă pe haină, la vedere, sau legat la mână, timp de câteva zile, începând cu 1 martie.
În trecut, mărţişorul se purta până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se auzea cucul cântând, înfloreau cireşii, veneau berzele sau rândunelele.
Atunci, mărţişorul era atârnat de crengile pomilor înfloriţi sau de un trandafir, ca să aducă noroc, ori era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare.
Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 martie.
Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă şi se purtau la gât.
Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, simboliza viaţa, deci femeia, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, era specifică înţelepciunii bărbatului.
Șnurul mărţişorului reprezintă, prin urmare, împletirea armonioasă a celor două, după cum se afirmă pe Agerpres.
După unele tradiţii, firul Mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.
Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăvara, la naşterea anului agrar.
Mărţişorul este un obicei vechi românesc, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, preluat apoi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.
Citește și Legende şi tradiţii de Mărţişor