Egiptenii, grecii şi romanii vedeau în tămâiei o modalitate de a comunica cu zeii. Această substanţă divină continuă să fie produsă din răşina unui grup de arbori care fac parte din familia Boswellia, ce cresc pe malurile golfului Aden.
Yemeniţii, care au ştiut din timpuri străvechi să facă bani din comerţul cu tămâie, îi confereau acesteia în special virtuţi medicinale.
„În Yemen, folosirea tămâiei pentru a trata durerile a traversat secole. Chiar şi astăzi reprezentanţii medicinei tradiţionale îl recomandă pentru a combate inflamaţiile, în special (în durerile) dentare, articulare şi intestinale”, explică Jacques Fleurentin, farmacist şi botanist.
Proprietăţile antiinflamatoare ale acestei răşini suscită interes din partea a numeroşi cercetători, în special în domeniul bolilor cronice ale intestinului.
Experimente recente, realizate în vitro pe pacienţi, au dezvăluit capacitatea acidului boswellic extras din tămâie de a inhiba producţia de leucotriene, molecule implicate în mecanisme inflamatorii responsabile de maladia Crohn şi de rectocolita hemoragică.
„O utilizare cu atât mai interesantă cu cât există puţine medicamente care să trateze aceste patologii”, precizează Jacques Fleurentin.
În 2012, tămâia a fost înscrisă în Farmacopeea europeană, care certifică şi stabileşte normele de calitate pentru principiile active utilizate în medicamente, încadrând astfel eventuala dezvoltare de tratamente.
Citește și Henri Coandă – românul care a creat primul avion cu reacție din lume