Ponso, un cimpanzeu de laborator de aproape 40 de ani, este singurul supravieţuitor de pe o insulă din apropiere de Coasta de Fildeş. Toţi ceilalţi cimpanzei au murit între timp, de boală sau de foame, abandonaţi de laboratoarele care au făcut teste pe ei.
În anii 1970, un laborator american, New York Blood Center (NYBC) s-a asociat cu Institutul Liberian pentru Cercetări Biomedicale pentru a realiza o serie de experimente pe cimpanzei. Primatele au fost vânate în mediul lor natural, după care au fost închise în laborator.
Aşa a început şi trista poveste a lui Ponso, care a fost luat din sălbăticie la o vârstă foarte fragedă pentru a fi supus unor teste, zeci de ani, în condiţii deplorabile. În 1983, NYBC a hotărât să pună capăt testelor, declarând cimpanzeii ca fiind inutili. Animalele au fost puse în libertate, pe mai multe insule. Fără o pregătire prealabilă, trezindu-se într-un mediu sălbatic pe care nu-l mai cunoşteau, primatele au murit de boală sau de foame.
Singurul care a reuşit să scape a fost Ponso. Aceasta şi datorită generozităţii unui locuitor al insulei, care a încercat să hrănească maimuţa şi să o ţină în viaţă, în ciuda resurselor limitate de care dispunea.
Povestea lui Ponso a ajuns la urechile mai multor asociaţii de protecţie a animalelor. Din august 2015, maimuţa beneficiază de resurse alimentare, care îi sunt furnizate de două ori pe zi, la ore fixe.
Chiar dacă animalul a rămas cu grave sechele psihologice, după anii petrecuţi în captivitate, cea mai izolată maimuţă din lume îşi primeşte cei câţiva vizitatori pe care-i are cu braţele deschise. Aşa s-a întâmplat şi în urmă cu două săptămâni, când Ponso a primit vizita lui Estelle Raballand, directoarea Centrului de Conservare a Cimpanzeilor din Guineea, pe care a cuprins-o în braţe. Mai mult, cimpanzeul chiar a lăsat senzaţia că râde atunci când a fost atins de Estelle…