Muzeul Cofetăriei „Ioan Gui” a fost inaugurat la Arad în toamna anului 2006. Muzeul, unicat în România, este rezultatul eforturilor maestrului cofetar arădean Ioan Gui care a practicat această profesie timp de peste 40 de ani şi a dorit să înfiinţeze acest muzeu în amintirea marilor meşteri cofetari ai Aradului din perioada interbelică.
Muzeul funcţionează în două dintre încăperile casei lui Ioan Gui şi cuprinde peste 500 de exponate.
Gui a început să adune maşinile şi ustensilele din muzeu la începutul anilor ’70, cumpărându-le de la bătrânii maeştrii cofetari pe care i-a mai prins în viaţă, restaurarea lor începând abia după anul 2000, când ideea deschiderii unui muzeu de profil a început să prindă viaţă, după cum se afirmă pe Agerpres.
Citește și Istoria Casei Pogor din Iaşi
Multe maşini erau deteriorate atunci când au fost achiziţionate, dar au fost recondiţionate, reparate, unele dintre acestea fiind, în prezent, funcţionale: maşina de măcinat mac, veche de mai bine de un secol; un agregat conectat la curent electric, care poate amesteca frişca sau aluatul; o maşină destinată producerii marţipanului şi ciocolatei.
Printre exponate se numără maşina de preparat îngheţată, acţionată manual.
La acea vreme, gheaţa pentru îngheţată era adusă iarna din râu, pusă în pivniţele atelierelor de cofetărie, pe paie, iar primăvara se scotea pentru a se face îngheţata.
Asta până când în Arad s-a înfiinţat fabrica de gheaţă Flora, în anii ’50.
Alte exponate de seamă sunt aparatul de fabricat bomboane, realizat în jurul anului 1920, maşina cu curele de transmisie pentru măcinat zahărul, un agregat pentru prepararea marţipanului.
Pot fi vizionate mese din marmură pentru prelucrarea zahărului fiert, o maşină pentru tăiat hârtia în care se împachetau bomboanele pentru pomul de Crăciun, peste 60 de modele de bomboane fondante, diverse forme pentru prepararea turtei dulci şi a ciocolatei, dar şi fotografii şi documente.
Nu în ultimul rând, muzeul deţine cărţi de specialitate, unele unice în ţară, reţetare, diplome şi medalii obţinute de-a lungul vremii de cofetarii arădeni.
Dropsuri, trandafiri de marţipan, cizmuliţe de ciocolată şi purceluşi umpluţi cu nucă sunt doar câteva dintre delicatesele ce ne trimit într-o incursiune în dulcele interbelic ieşite din laboratoarele muzeului. Acestea ascund nu doar reţete secrete, ci şi tehnici speciale de preparare.
Citește și Larry King – o viață pentru televiziune
În muzeu există şi un cântar folosit în cofetăriile Arădene, fabricat la Arad de către firma Garai.
De asemenea pot fi văzute două cutii de prezentare, care erau folosite la prezentări, atunci când o cofetărie mai mare era invitată la o expoziţie culinară, aceasta, pentru a nu îşi întrerupe producţia, trimiteau un „voiajor” cu mostre de produse proprii spre a fi prezentate.
Cu ocazia deschiderii oficiale a muzeului, Ioan Gui a pregătit pentru oaspeţii săi, o serie de preparate de cofetărie, de la arhicunoscutele şuhaida şi bomboane din ciocolată, la piersici, ştiuleţi de porumb sau ghinde, preparate care cu greu mai pot fi văzute, în prezent, în cofetăriile din România.
Interesant de amintit este faptul că Aradul era încă de prin anul 1800 unul dintre cele mai mari centre ale cofetăriei din Europa. Artiştii români în ale ciocolatei erau preferaţi la curtea imperială din Viena, astfel că bomboanele româneşti făceau deliciul capetelor încoronate.
Breasla arădeană interbelică a cofetarilor număra în jur de 17 maeştri cofetari, printre care Konizdofler, Drifi, Suciu, Malka, Klementz, Râmniceanu, Orban şa.
Sursa foto: Agerpres/facebook
