Un sat șters de pe fața pământului în 1979 a fost „reconstruit”!

Satul Bold din comuna Ripiceni, județul Botoșani, a fost șters de pe fața pământului în 1976, când au început lucrările de construcție a Barajului Stânca-Costești. El a fost reînființat acum, virtual, pe Facebook.

Satul Bold a existat sute de ani, însă a dispărut de pe pământ în momentul în care s-a decis construirea celei mai mari acumulări hidrotehnice pe malul Prutului.

Sute de oameni au mutați cu forța și obligați să-și abandoneze casele. Printre cei care au plecat atunci se numără și Mariana Capata, care avea 20 de ani și care s-a mutat la Târgu Ocna în județul Bacău.

„În 1976, odată cu construirea barajului de la Stânca-Costești din județul Botoșani, nouă sate de pe malul Prutului de la noi din România au fost rase de pe fața pământului, iar foștii locuitori mutați forțat în satele vecine.

Bătrâni de 70-90 ani au fost nevoiți să-și construiască case la bătrânețe și nu le-a fost ușor. Satul Bold a dispărut complet de pe harta României, dar noi, cei care am deschis ochii, acolo nu am dispărut.

Ne-am continuat viața mai departe. Mulți am plecat în toată țara pentru a învăța, a munci, pentru a ne face un rost în viață”, spune Mariana Capata.

Acum după 38 de ani petrecuți în învățământ, Mariana Capata s-a pensionat și, încă din 2016, încearcă să reconstruiască vechiul sat pe Facebook: „Satul BOLD, foști locuitori și urmașii lor”.

Pe 24 iunie, aproximativ 100 de foști săteni din Bold s-au întâlnit, după 41 de ani, pe malul lacului de acumulare de la Stânca-Costești.

„Dacă Prutul scade vreo cinci metri, se văd vechile temelii ale bisericii sau caselor. Oamenii mai bătrâni își recunosc atunci vechile amplasamente.

În rest, când nivelul apei este mare, nu se vede nimic”, a declarat, pentru AGERPRES, viceprimarul comunei Ripiceni, Florentin Calimandriuc.

Barajul de la Stânca-Costești se situează pe locul al doilea în țară din punct de vedere al volumului de apă, după Porțile de Fier I.

A costat circa 60 de tone de aur, însă este una dintre cele mai frumoase, dar și mai utile construcții hidrotehnice din România.

Are o capacitate de 1,4 miliarde de metri cubi de apă. Lacul de acumulare de la Stânca-Costești ocupă o suprafață de 6.000 de hectare, la nivel normal de retenție, însă poate ajunge și la 9.000 de hectare, în situația în care coeficientul de umplere este maxim, fiind printre primele trei din țară.

Foto 1: Anul 1963. Grădinița săptămânală de la I.A.S. Ripiceni, din conacul Stroici.

Foto 2: La botezul surioarei lui Petrică Caciuc, Antoneta Caciuc, august 1968!

Foto 3: Clasa a V-a, Școala Generală Bold, inclusiv copii din Sadoveni, anul 1968-1969!

Foto 4: Plecând după mireasă, mire Gheorghe Moisuc, 28.10.1973

Foto 5: De la dreapta:Tanti Medica Dănilă, Emilia Cires, Ghițucă Alexandru (1956), Carolina Țugui (1956), Coca Chirilă (1956), Mariana Horodincă mai mică cu doi ani ca noi toate, Antoneta Grădinaru (1956), Mariana Grădinaru (1956), Elvira Boboc (1956), Paula Barabaș (1956), Ana Buhaciuc (1956), Nuța Merticariu (1956)! – clasa de la Bold, generația 1956

Foto 6: În centrul imaginii sunt Ghițucă Alexandru și  Mariana Capata (fostă Grădinaru), cea care a înființat pagina de Facebook „Satul BOLD, foști locuitori și urmașii lor”.

Sursa foto: Facebook

Iată și ce a scris doamna Marian Capata în momentul în care a decis să înființeze această pagină de Facebook:

„Mă numesc Mariana Capata, fostă Grădinaru, sunt născută în 1956 în comuna Ripiceni, județul Botoșani, locuiesc de 40 ani în Tîrgu Ocna, județul Bacău (sunt pensionară de puțină vreme, am lucrat 38 ani în învățământ).

În 1976 odată cu construirea barajului de la Stînca-Costești din județul Botoșani, nouă sate de pe malul Prutului de la noi din România au fost rase de pe fața pământului, iar foștii locuitori mutați forțat în satele vecine.

Bătrâni de 70-90 ani au fost nevoiți să-și construiască case la bătrânețe și nu le-a fost ușor.

Satul Bold a dispărut complet de pe harta României dar noi cei care am deschis ochii acolo nu am dispărut, ne-am continuat viața mai departe, mulți am plecat în toată țara pentru a învăța, a munci, pentru a ne face un rost în viață!

Eu sunt o fiică a fostului sat Bold de odinioară! Cartea domnului profesor Mihai Maxim „Satul de sub ape”, apărută la editura Paideia în 2007, face referire la povestea acestui sat.

Multe descrieri din partea întâi a cărții le identific cu locurile unde am deschis și eu ochii în această lume!

Locuri dragi pe care nu le mai pot regăsi nicăieri, nu mai sunt decât în visele mele așa cum erau pe vremea copilăriei mele atunci, acolo!

Dorința reîntoarcerii la obârșii, nostalgia copilăriei nu mi-au dat pace (acum la pensie) și am căutat o modalitate să reconstruiesc fostul sat Bold de odinioară în mediul virtual!

În luna octombrie 2016, am alcătuit un grup pe facebook cu denumirea „Satul BOLD, foști locuitori și urmașii lor”.

Am scris BOLD cu litere mari, special pentru a atrage atenția celor interesați! Incredibil de repede am găsit pe facebook zeci și zeci de foști locuitori (între 42-74 ani) și urmașii lor. Acum suntem 245 membri.

Acolo pe grup fiecare din noi am pus fotografii de altădată din vremea copilăriei noastre, am povestit amintiri dragi, am plâns și ne-am bucurat în fața calculatoarelor sau a telefoanelor!

Oameni de care nu am știut nimic sau aproape nimic 41 ani, acum ne-am regăsit și am discutat acolo pe grup. De comun acord cu toți participanții am hotărât, să ne reîntâlnim după 41 ani acolo pe locul acela unde a fost cândva satul.

Pe 24 iunie 2017, am plecat „la Bold” noi copiii anilor 1940, 1950, 1960, până în 1976 și am revăzut locurile așa cum sunt acum după atâția ani! Doar apă, pământ și iar apă, am căutat cu ochii fiecare casa lui unde a fost cândva!

A fost un amestec de emoție, durere, bucuria revederii după atâta vreme, toate la un loc, foarte mulți au dispărut, nu mai sunt, au plecat în altă lume demult! La reîntâlnire acolo, am fost în jur de 100-110 de foști locuitori și urmașii lor.

Au fost familii cu patru generații prezente, de la 91 ani la 3 anișori! Noi toți acolo am fost fiii satului fără sat!

Bucuria revederii a fost extraordinară pentru noi toți, noi am plecat copii din sat și ne-am reîntors oameni trecuți de prima tinerețe, ajunși spre a treia vârstă unii dintre noi.

Pe grup sunt zeci și zeci de poze vechi din acea vreme dar și fotografii făcute acum, la revederea din 24 iunie 2017! Sunt 244 fotografii făcute la evenimentul din 24 iunie.

Consider că povestea acestui sat în imagini vechi și noi, trebuie făcută cunoscută tuturor românilor și de aceea vă rog să intrați în grup, să citiți absolut totul de la înființarea grupului, din 3 octombrie 2016 până astăzi (este foarte important să citiți de la început spre final, pentru a vă forma o părere).”