Pe marele independent cu carnet politic Andrei Postolache (nu-l luaţi repede, pentru că nu ştie dacă partidul „lui” se numeşte Pentru Iaşi sau USR) îl frământă din când în când câte o idee. Este drept că nu are multe, dar pe cele pe care le are simte nevoia să le exprime… pe Facebook, normal, pentru că este singurul loc în care poate vorbi… liber!
Crescut la umbra sarcinilor pe care le avea de executat (lucru care se întâmplă de altfel, în orice multinaţională care „trăieşte” şi în România), Andrei Postolache a scăpat puţin din „chingi” şi acum pozează în „salvator” al României! Din postările lui se vede clar că nu cunoaşte nevoile oamenilor, nu are pic de habar de administraţie, nu ştie politică, nu ştie istorie… în schimb, simte nevoia să-şi dea cu părerea despre toate. Acesta este, poate, unul dintre motivele pentru care cred în continuare că Facebook este cea mai prost înţeleasă invenţie a tuturor timpurilor: le dă posibilitatea unora să devină Zei ai analfabeţilor!
Dar, să revenim la Postolache. Obişnuit cu ordinele, după cum am mai spus, Andrei Postolache are nevoie de definiţii. El nu are conştiinţă după care să se ghideze, motiv pentru care trebuie să apeleze la definiţii. Aşa cum ar fi, de exemplu, o definiţie pentru „patriotism”! „Nu ne-a dat nimeni o definiţie a patriotismului pe care să o putem folosi, care să treacă testul adevărului, aşa că ne-am construit noi una”, spune Postolache într-o postare pe Facebook. „Eram copil când a picat Ceauşescu, un mare „patriot”, înconjurat de steaguri şi declarându-şi dragostea de ţară cu fiecare ocazie. După revoluţie, am învăţat repede, intuitiv, fără să-mi zică nimeni, că politicienii care ţipă „ţara”, sau „România” sau „românii” cel mai tare, sunt cei mai răi dintre toţi. Iliescu, Vadim, Năstase, Diaconescu, Ponta, Dragnea, Ghiţă”, mai spune acelaşi Postolache. Şi continuă: „Nu ne vine uşor să ne declarăm sentimentele faţă de ţară fără să ne aducem aminte de toate goliciunile astea, pentru că am crescut cu ele, hăituiţi de ele”.
Citeşte şi „Pata roşie din marea galbenă!”
Ca să înţeleagă, totuşi, şi Postolache pe ce lume trăieşte şi ce înseamnă patriotism, o să-i spunem doar că România de astăzi nu ar fi existat dacă toţi cei care au luptat pentru ea nu şi-ar fi strigat în gura mare „sentimentele faţă de ţară”!
Dar, ca să nu-l mai chinuim, că ştim că uneori nu înţelege chiar tot ce i se spunem, o să-i sugerăm să citească rândurile următoare, scrise de oameni care nu s-au simţit „hăituiţi” de cei care-şi strigau patriotismul în gura mare.
„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară” – Mihai Eminescu.
„Jur în fata lui Dumnezeu, pe conştiinţă şi onoare ca îmi voi jertfi viaţa pentru triumful cauzei comune româneşti…!” – Iuliu Maniu.
„Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Întrânsa ea îşi vede trecutul prezentul şi viitorul. O naţiune fără istorie este un popor barbar şi vai de acel popor care şi-a pierdut religia suvenirurilor” – Nicolae Bălcescu.
Vă spun ceva aceste cuvinte, domnule Andrei Postolache? Sau ar trebui să-i blamăm pe aceşti oameni care şi-au permis să vorbească despre istorie şi despre iubirea de ţară?
Vezi „La PSD Iaşi, obrazul subţire cu Paul & Shark se ţine!”
Am înţeles că Vadim, Diaconescu, Iliescu… nu au voie să vorbească despre patriotism, pentru că sunt „goliciuni”… Dar, în opinia dumneavoastră, cine ar trebui să vorbească despre patriotism, Cosette Chichirău, Mihai Lupu (fiul fostului „mare” om politic Vasile Lupu), Dan Lungu…? Cine? Oamenii marcaţi de un individualism atât de feroce încât îngheaţă orice idee de unitate, patrie şi patriotism? Indivizii prinşi în chingile propriilor nimicnicii, cultivate în decursul anilor de raportările către multinaţionale? Ziceţi, domnul Postolache… Vă ascultăm!
«Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor». Umberto Eco… e mai potrivit acest citat pt dl. Postolache
(Pentru Iasi-Pentru Chirica)