18 februarie 1930 este ziua în care a fost descoperită cea de-a noua planetă (pe atunci) a sistemului nostru solar – Pluto – de către americanul Clyde Tombaugh, de la Observatorul Lowell, aflat la Flagstaff, statul Arizona, SUA.
Pluto prezintă o serie de caracteristici care o individualizează faţă de toate planetele aflate pe orbite în jurul Soarelui:
– este mult mai mică (atât ca volum cât şi ca masă) decât orice altă planetă din sistem, având masa chiar de cinci ori mai mică decât Luna. Este un corp teluric, aşa cum sunt Mercur, Venus, Pământul şi Marte, dar nu se află în aceeaşi zonă a sistemului solar cu aceste planete, vecinii săi fiind giganticele planete gazoase Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.
– are o orbită neobişnuită în jurul Soarelui. Toate planetele din sistemul nostru solar se deplasează pe orbite relativ plane în jurul Soarelui, însă orbita lui Pluto formează un unghi de 17 grade faţă de planul celorlalte orbite. În plus, orbita lui Pluto este şi foarte eliptică şi intersectează orbita planetei Neptun pentru o perioadă de 20 de ani din cei 248 cât durează mişcarea sa de revoluţie. Nicio altă planetă nu intersectează orbita altei planete. Doar cometele şi asteroizii fac acest lucru.
– cea mai mare dintre cele cinci luni ale lui Pluto, Charon, are aproape jumătate din dimensiunea lui Pluto. Din această cauză, unii astronomi au recomandat ca Pluto şi Charon să fie considerate mai degrabă un sistem binar de planete pitice şi nu o planetă cu satelitul său.
Pornind de la aceste considerente, Uniunea Astronomică Internaţională (IAU) a adoptat două rezoluţii la 24 august 2006 prin care au recatalogat acest corp cosmic drept planetă pitică.
Un an pe Pluto durează 248 de ani tereştri, iar această planetă pitică are o orbită foarte eliptică, ce o aduce în interiorul orbitei lui Neptun timp de 20 de ani – perioadă în care se află la cea mai mică distanţă faţă de Pământ şi când ar fi nevoie de doar 4 ore pentru ca un mesaj pornit de pe Pluto să ajungă la destinaţie.
Atunci când se află în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale faţă de Pământ, un astfel de mesaj ar ajunge pe Terra în peste 6 ore şi jumătate.
În funcţie de locul în care se află pe orbită, temperaturile pe Pluto variază, în medie, între – 223 grade Celsius şi – 233 grade Celsius. Această diferenţă relativ mică de temperatură ar putea avea efecte asupra atmosferei rarefiate a planetei pitice.
Atunci când Pluto se află în punctul de maximă apropiere de Soare al orbitei sale, gheaţa din azot şi monoxid de carbon de la suprafaţa sa sublimează (trece direct din stare solidă în stare gazoasă), generând o atmosferă rarefiată.
Conform modelelor computerizate de simulare a condiţiilor de pe Pluto, această atmosferă este dinamică, existând vânturi care bat cu viteze de până la 362 de km/h. La suprafaţa micuţei planete s-ar înregistra o presiune de aproximativ 3 microbari (presiunea etalon, de la suprafaţa Pământului, este de 1 bar).
Oamenii de ştiinţă sunt de părere că atunci când ajunge în punctul cel mai îndepărtat de Soare al orbitei sale, atmosfera lui Pluto dispare, gazele din compoziţia sa revenind în stare solidă, de gheaţă.
Există importante diferenţe de strălucire la suprafaţa lui Pluto, ceea ce sugerează că această planetă pitică ar avea un relief variat, însă mai departe de atât nimeni nu cunoaşte detalii cu privire la geologia sau geomorfologia acestui corp cosmic.
Suprafaţa lui Pluto reprezintă aproximativ 2/3 din suprafaţa Lunii sau aproximativ suprafaţa Rusiei.
Gravitaţia lui Pluto este de 1/15 din cea a Pământului şi astfel o persoană care cântăreşte 70 de kilograme pe Pământ ar cântări doar 4,6 kilograme pe această planetă pitică.
Pluto are cinci sateliţi cunoscuţi, cei mai mici fiind Kerberos şi Styx.
La ora prânzului pe Pluto (o zi pe această planetă pitică durează 6 zile şi 10 ore terestre) Soarele ar fi vizibil cu acelaşi ordin de mărime ca planeta Jupiter văzută de pe Pământ, dar mult mai strălucitor.
Planetele sistemului solar sunt Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Planetele pitice sunt Ceres, Pluto, Eris, Makemake şi Haumea.