În societatea actuală, problema diferenţelor dintre femei şi bărbaţi ocupă un loc primordial. Dacă unii cercetători afirmă că nu există (sau sunt foarte puţine) diferenţe între sexe, alţii, destul de numeroşi, susţin contrariul.
În cazul în care femeile şi bărbaţii sunt fundamental diferiţi, putem presupune că există diferenţe şi în modul lor de a vorbi? Asupra acestui lucru s-a aplecat Jennifer Coates, profesor de lingvistică la Institutul Roehampton din Londra şi autor al cărţii „Women, Men and Language”.
În cartea sa, Jennifer Coates s-a aplecat asupra principiului „competenţei de comunicare”, altfel spus asupra competenţei comunicative, ceea ce noi asimilăm în mod inconştient în perioada de creştere şi ceea ce, apoi, ne dictează să facem conform principiului convenienţei: când să vorbim, când să ne abţinem, ce să vorbim….
Conform acestei profesoare, studiul competenţei de comunicare demonstrează că femeile şi bărbaţii vorbesc diferit, într-adevăr: bărbaţii vorbesc mai mult, înjură mult, utilizează în special imperativul şi îţi întrerup interlocutorul des, pentru a domina conversaţia. Femeile, în schimb, pun mai multe întrebări şi sunt, la modul general, mult mai politicoase.
Această „diferenţă” între modul de a vorbi al bărbaţilor şi cel al femeilor este, conform celor spuse de Jennifer Coates, consecinţa educaţiei primite în copilărie.
Bărbaţii şi femeile joacă, în fapt, un rol important în perpetuarea unei distincţii de gen prin modul de a vorbi, deoarece transmit mai departe anumite „încătuşări” – în special prin comentariile pe care le fac la adresa injuriilor sau al politeţii – copiilor lor, în funcţie de sexul acestora.
Copiii se identifică astfel cu „modelul perfect de limbaj” pe care adulţii de acelaşi sex cu ei îl transmit, reproducând astfel aceleaşi coduri de limbaj.
Cu alte cuvinte, stereotipurile de limbaj practicate de bărbaţi şi de femei sunt foarte greu de eradicat, deoarece rămân profund ancorate în subconştientul nostru.
Citește și 7 motive pentru a nu mai fuma în maşină