Satoshi Kanazawa, de la London School of Economics, şi Norman Li, de la Singapore Management University, au realizat o cercetare pe 15.000 de persoane, cu vârste între 18 şi 28 de ani, pentru a afla dacă oamenii sunt fericiţi atunci când trăiesc în zone slab populate.
Cei doi psihologic au descoperit următoarele: cu cât populaţia este mai densă, cu atât este mai puţin fericită şi, în al doilea rând, cu cât există mai multe interacţiuni cu persoane iubite sau apreciate, cu atât oamenii se simt mai fericiţi.
Interesant este, însă, că aceste concluzii nu sunt valabile şi în cazul oamenilor foarte inteligenţi.
„Efectul densităţii populaţiei asupra satisfacţiei personale a fost de două ori mai mare la persoanele cu un IQ scăzut decât la cele cu IQ ridicat…
Oamenii mai inteligenţi au fost mai puţin satisfăcuţi cu viaţa lor când şi-au văzut prietenii mai des”, au declarat cei doi specialişti.
Cu alte cuvinte, oamenii foarte inteligenţi se simt mai bine când îşi văd mai rar prietenii şi apropiaţii.
Washington Post consideră că acest lucru se explică prin nevoia de concentrare „asupra obiectivelor profesionale sau artistice”.
Psihologii se sprijină pe teoria numită „fericire în savană”, care compară viaţa modernă cu cea a strămoşilor noştri.
„Satisfacţia personală a oamenilor nu este afectată doar de actualele efecte ale unei situaţii date, ci şi de consecinţele ancestrale ale unei situaţii”, afirmă Kanazawa şi Li.
În perioada când oamenii erau culegători şi vânători, a avea prieteni era o necesitate, în timp de astăzi cei care au un IQ ridicat preferă să se debaraseze de aceste interacţiuni inutile.
