Probabil, nu o dată v-aţi întrebat de ce bărbaţii înfăţişaţi în statuile antice au sexul atât de mic.
Istoric al artei, Ellen Oredsson a dezvăluit pentru NYMag origine acestei tradiţii artistice legate în mod puternic de cultura din Antichitate.
„În Grecia antică, sexul mare era asociat cu prostia, poftele şi urâţenia. Cu cât penisul era mai mic, cu atât posesorul său era considerat mai… raţional şi deştept!
Se credea că un bărbat, cu cât are sexul mai mic, cu atât este mai înclinat să-şi folosească mai mult creierul”, spune Ellen Oredsson.
Chestionat de L’Obs/Rue89, istoricul francez Thierry Eloi spune că situaţia era la fel şi în Roma antică.
Conferenţiar şi mare specialist în erotismul antic, Eloi a arătat diferenţa dintre sexualitatea modernă şi cea de acum 2000 de ani.
În vremurile antice, spune Eloi, sexualitatea se referea la rolul său reproducător, noţiunile actuale de plăcere sau de activitate „recreativă” neexistând.
Interesant este faptul că dimensiunea sexului putea fi privită şi ca o insultă în Roma antică.
„Da, o insultă permanentă era să spui: Acest bărbat are un sex mare sau Tu, se ştie: te înconjuri de bărbaţi care au sexul mare”.
În Roma, enormitatea sexului era o chestiune teribilă; era privită ca o devalorizare, deoarece se punea problema unui corp disproporţionat.
Aşa se explică, de altfel, şi de ce statuile romane au penisul atât de mic…
Această concepţie culturală s-a reflectat în artă într-o manieră identică, însă a cunoscut o a doua tinereţe în perioada Renaşterii.
Citește și Cum îi ajută mierea de albine pe fumători