Golden Gate din San Francisco, California, este o capodoperă inginerească. La 27 mai 1937, anul în care a fost finalizat şi inaugurat, era cel mai lung şi cel mai înalt pod suspendat din lume. Este mai mult decât un simplu pod de legătură, fiind un adevărat simbol al oraşului, dar şi al întregii ţări.
Căpitanul John Fremont a declarat independenţa Californiei faţă de Mexic în 1846 şi a numit ampla deschidere a Golfului San Francisco – „Poarta de Aur”. Trei ani mai târziu, după descoperirea zăcămintelor de aur din nordul Californiei, populaţia oraşului San Francisco a explodat. Cunoscut la un moment dat sub numele de „Yerba Buena” şi având 400 de locuitori, San Francisco ajunsese un oraş cu 35.000 de locuitori.
În 1916, la mai bine de patru decenii de când antreprenorul feroviar Charles Crocker pregătea planuri şi estimări ale costurilor privind construirea unui pod suspendat peste strâmtoarea Golden Gate, pe care puteau trece şi trenuri de marfă sau călători, James H. Wilkins, inginer constructor şi editor la San Francisco Call Bulletin, a atras atenţia inginerului oraşului San Francisco, Michael M. O’Shaughnessy.
În august 1919, oficialii oraşului i-au cerut în mod oficial lui O’Shaughnessy să cerceteze posibilitatea construirii unui pod care să traverseze această strâmtoare. O’Shaughnessy a început să consulte mai mulţi ingineri din toată ţara, cu privire la fezabilitatea şi costul ce presupunea acest proces. Cei mai mulţi s-au arătat sceptici invocând costurile foarte mari implicate şi că un asemenea pod nu se putea construi.
Doar un singur inginer, în persoana lui Joseph Baermann Strauss, a spus că ridicarea podului nu este doar fezabilă, dar şi că ar putea fi construit pentru costuri cuprinse între 25 şi 30 milioane dolari. În acel moment, puţini oameni au crezut că acest fapt este posibil. Dar, în ciuda a mai multor neajunsuri, precum neîncrederea, opoziţia şi Marea Recesiune, Joseph Strauss a reuşit să găsească suficient sprijin şi suport financiar pentru a duce la bun sfârşit proiectul.
Schiţele preliminare au fost prezentate de Strauss la 28 iunie 1921, lui O’Shaughnessy şi lui Edward Rainey, secretarul primarului oraşului San Francisco, James Rolph. Costul estimat pentru desenul original, un pod cu o grindă în consolă simetrică în suspensie, era estimat la 17 milioane de dolari. Proiectul final a fost făcut public în decembrie 1922.
Construcţia podului suspendat ce leagă oraşul San Francisco de oraşul Sausalito, ţinutul Marin, şi situat peste strâmtoarea Golden Gate lată de 1.600 de metri, ce face legătura între Oceanul Pacific (la vest) şi Golful San Francisco (la est) a durat puţin peste patru ani. Construcţia propriu-zisă a început la 4 ianuarie 1933 şi la 27 mai 1937 podul a fost inaugurat, fiind traversat de 18.000 de persoane în acea zi. A doua zi, podul a fost deschis oficial şi traficului rutier.
La inaugurarea sa, San Francisco Chronicle l-a numit „o harpă din oţel de 35 milioane de dolari”.
Lungimea totală a podului este de 2.737 de metri şi la construcţia sa au participat mii de muncitori. Distanţa dintre cele două turnuri este de 1.280 de metri, făcând din Golden Gate cel mai lung pod suspendat din lume, un record care avea să reziste până în 1964, când a fost deschis podul Verrazano-Narrows din New York, de asemenea, depăşit de un altul.
Cele două turnuri, în construcţia cărora s-au folosit peste 600.000 de nituri (la fiecare), au aproape 250 de metri înălţime, din care 20 de metri sunt sub nivelul mării.
Calea de rulare, care conţine 6 benzi pe o lăţime de 27 de metri, se află la înălţimea de 67 de metri deasupra apei. Este susţinută de cabluri imense, ancorate în blocuri de beton cu putere de tracţiune de 25 de milioane de kilograme.
Cele două cabluri au o lungime totală de 2.332 de metri şi un diametru de 90 de centimetri. Ele sunt alcătuite din 27.572 de fire de oţel cu o lungime totală egală cu de trei ori circumferinţa Pământului, se arată pe acelaşi site.
De la început podul a fost vopsit în portocaliu aprins (International Orange), o culoare aleasă de arhitectul Irving Morrow. Motivaţia a fost aceea că portocaliul este o culoare naturală şi caldă care completează culorile naturale ale uscatului, opusă culorilor reci ale golfului şi cerului. De asemenea, oferă şi o vizibilitate sporită pentru trecerea navelor.
Astăzi, anual, peste 39 de milioane de maşini traversează podul.
La 27 octombrie 1989, a fost înregistrat un record absolut, podul fiind traversat de 162.414 de autovehicule. În ianuarie 2014, 2.025.883.491 vehicule traversaseră Podul Golden Gate de la deschiderea sa din 28 mai 1937. Pe pod există trotuare rezervate bicicliştilor (est şi vest), dar şi pietonilor (est), însă traversarea acestuia reprezintă o adevărată provocare.
Golden Gate din San Francisco a fost închis în totalitate din cauza condiţiilor meteorologice de trei ori: la 1 decembrie 1951, când vântul a avut o viteză de 111 km/h şi a fost închis pentru trei ore; la 23 decembrie 1982, vântul a bătut, de asemenea, cu putere, înregistrând o viteză de 112 km/h şi la 3 decembrie 1983, când a fost închis pentru 3 ore şi 27 de minute, vântul suflând cu 120 km/h.
Podul a mai fost închis pentru scurte perioade timp, în 1960, cu prilejul vizitei preşedintelui francez Charles de Gaulle, între 1973-1976, când au avut loc o serie de lucrări de întreţinere, şi la 24 mai 1987, când s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea podului.
În 1994, The Golden Gate Bridge a fost numit una dintre minunile ingineriei civile din SUA de către Societatea americană a Inginerilor Civili, alături de Barajul Hoover, Sistemul de autostrăzi Interstate, Centrul Spaţial Kennedy, Canalul Panama şi Conducta Trans-Alaska.
Citește și Bărbaţii şi femeile nu vorbesc la fel!
