Asociaţia Pro Consumatori, membră a Organizaţiei Europene a Consumatorilor, a analizat 20 sortimente salam de vară.
Studiul a făcut parte din Campania Naţională de Informare şi Educare: „Să învăţăm să înţelegem eticheta!”, prin care experţii Asociaţiei Pro Consumatori (APC) îşi propun să-i înveţe pe consumatori să înţeleagă eticheta produselor astfel încât aceştia să facă achiziţii în cunoştinţă de cauză.
Concluziile analizei:
La 30% din sortimentele analizate nu se regăseşte carnea de vită în reţeta acestora.
La numai 25% dintre produsele analizate se menţionează tipul de fum folosit la afumarea acestora şi anume fum natural obţinut din lemn de fag.
Acest lucru ne îndreptăţeşte să credem că la celelalte produse s-a utilizat fum lichid, care de cele mai multe ori este injectat în masa produsului pentru a potenţa gustul, mirosul şi a creşte termenul de valabilitate.
Fumul lichid conţine gudron, hidrocarburi aromatice policiclice şi alte substanţe chimice care pot afecta ficatul, pancreasul şi chiar pot genera anumite forme de cancer.
Salamul de vară, aşa cum ne spune şi denumirea, a fost gândit pentru consum în sezonul cald: suficient de rezistent la temperatura mai ridicată a verii, suficient de uscat pentru a rămâne ferm şi elastic, cu structură plăcută, fără grăsime migrată din membrană.
Consumat la temperatura ambiantă ori uşor prăjit (cum este potrivit să procedăm dacă nu am avut posibilitate de păstrare la rece), este pretabil pentru nenumărate variante de alcătuire a unei gustări, de la consumul simplu, cu pâine, la variante sofisticate, alături de felurite legume, pastete etc.
Între preparatele din carne, face parte din categoria celor cu structură tipică, fierte şi dublu afumate.
Se prepară şi se prezintă în formă de baton („rudă“) cu diametru de circa 45-50 mm diametru, cu lungimea de circa 20-40 cm şi masa de circa 500 g.
Ca urmare a afumării şi a uscării moderate din finalul procesului de preparare, suprafaţa rămâne continuă dar cu numeroase denivelări scurte, poziţionate în lungime, generate de contragerea umpluturii din membrane.
Se prepară din carne (pulpă) de porc şi de vită, în proporţii egale, la care se adaugă circa 20% masă de slănină proaspătă şi condimente (sare, piper, boia, usturoi, chimen, dar şi puţină silitră ori salpetru (circa unu la mie), care sunt săruri ale azotului adăugate, după tradiţia germană, cu scop de conservare şi de păstrare a culorii roşii specifice).
Prepararea tradiţională presupunea frământarea la rece a cărnii tocate şi a slăninei, în etape alternate cu timpi „de odihnire“ care durau câteva zile, apoi tragerea în membrane de porc sau de vită, afumare, fierbere, şi iar afumare şi uscare moderată.
Astfel preparat, salamul de vară se poate păstra la rece (10-12 grade Celsius) circa 30 de zile sau chiar mai mult, fără riscul pierderii calităţii (modificarea gustului plăcut, a aromei, a consistenţei, a stabilităţii chimice).
„Salamul de vară face parte din categoria produselor din carne fierte si dublu afumate.
La fabricarea salamului de vară se utilizează doar carne de porc, carne de vită, slănină, condimente, sare, fiind interzisă folosirea cărnii separate mecanic, a organelor de porc sau vită, şi a amidonului.
Recomand consumatorilor să evite consumul acelor sortimente care conţin peste 2,5 grame sare şi peste 30 grame grăsimi în 100 grame produs.
Având în vedere conţinutul ridicat de sare şi de grăsimi din unele sortimente, salamul de vară nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor şi a adulţilor cu sindrom metabolic şi boli asociate acestuia.
Totodată, verificaţi termenul de valabilitate, aspectul produsului şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare” – conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.
Sursa: http://www.apc-romania.ro
Textul integral poate fi citit aici: http://www.apc-romania.ro/ro/i-37-grame-grasimi-si-3-grame-sare-in-100-grame-salam-de-vara/NDY1LTE.html
Citește și Ciudăţeniile unui dictator!
