Maica Tereza a fost declarată sfântă duminică, 4 septembrie 2016, de către Papa Francisc, la începutul unei ceremonii de canonizare oficiate în Piaţa Sfântul Petru din Vatican, în faţa a 100.000 de credincioşi.
„O declarăm pe Fericita Tereza de Calcutta sfântă şi o trecem printre sfinţi, decretând ca ea să fie venerată ca atare de către întreaga Biserică”, a declarat Papa Francisc, rostind în latină formula de canonizare. În calendarul catolic, sfânta va fi celebrată la 5 septembrie, zi în care se comemorează moartea Maicii Tereza, decedate în 1997.
– Maica Tereza de Calcutta, pe numele de botez Agnes Gonxha Bojaxhiu, s-a născut la 26 august 1910, la Skopje, oraş aflat la vremea aceea sub ocupaţie otomană, în prezent capitala Macedoniei. Părinţii săi, de origine albaneză, erau devotaţi bisericii catolice şi implicaţi în toate acţiunile acesteia.
– Pe când avea doar 8 ani, tatăl său a murit, iar ea s-a apropiat foarte mult de mamă, o persoană foarte pioasă şi plină de compasiune faţă de semenii săi, care i-a insuflat fiicei sale spiritul actelor de caritate.
– La 12 ani a simţit prima chemare către viaţa religioasă, iar la 18 ani, în 1928, a plecat la Rathfamham, lângă Dublin, la călugăriţele irlandeze de Loretho, unde a învăţat limba engleză. Acolo a primit numele de „sora Maria Tereza”, după Sfânta Tereza din Lisieux.
– În 1929, a părăsit Irlanda şi s-a oprit în India, la Darjeeling, unde, în 1931, a depus primul jurământ de credinţă. A fost trimisă apoi la Calcutta, unde a predat la Liceul de Fete Sfânta Maria, condus de călugăriţele de Loretho şi în care studiau fete din familii sărace. În această perioadă, a învăţat bengaleza şi hindi.
– La 24 mai 1937 a depus jurământul final de credinţă, numindu-se, de acum înainte, Maica Tereza. A continuat să predea la Liceul Sfânta Maria, iar în 1944 a fost numită directoare a acestuia.
– La 10 septembrie 1946, pe când se afla într-un tren care urma să o ducă la Darjeeling pentru un popas spiritual de câteva zile, are revelaţia „celei de a doua chemări a Domnului”. A auzit vocea Domnului Iisus Hristos care i-a spus „Vino, fii lumina Mea!”, rugând-o să-şi dedice viaţa celor mai săraci dintre cei săraci, celor bolnavi şi nevoiaşi.
– În 1948 a primit, din partea arhiepiscopului de Calcutta şi a Vaticanului, acceptul oficial de a propovădui iubirea pentru aproapele, din afara Ordinului.
Din acel moment, Maica Tereza nu a mai purtat hainele de călugăriţă, adoptând îmbrăcămintea săracilor bengalezi: un sari de culoare albă, cu o bordură albastră.
După şase luni de pregătire medicală, s-a îndreptat către periferia oraşului, neavând alt scop decât acela de a-i ajuta „pe cei nedoriţi, pe cei neiubiţi şi pe cei neîngrijiţi”. Mesajul ei era cât se poate de simplu: „cei săraci trebuie să ştie că-i iubim”.
– A deschis o şcoală în aer liber şi o casă pentru cei fără adăpost şi a convins autorităţile locale să facă donaţii pentru această cauză.
– Prin eforturile sale, milioane de bolnavi şi muribunzi au primit adăpost şi au fost trataţi în dispensare mobile sau în clinici specializate şi sute de mii de copii abandonaţi au fost îngrijiţi şi daţi spre adopţie.
– În octombrie 1950 a întemeiat, sub numele de Misionarele Carităţii, o nouă congregaţie religioasă în Arhidioceza Calcuttei. La început, aceasta avea doar 12 membri, foşti profesori şi foşti elevi de la Liceul Sfânta Maria, dar, pe măsură ce congregaţia s-a dezvoltat şi au început să primească mai multe donaţii, activitatea acesteia a crescut exponenţial.
– În 1952 i s-a repartizat o casă cu trei etaje, situată pe Lower Circular Road 54-A, viitorul sediu central al congregaţiei. Cele 250 de călugăriţe care trăiesc aici îşi încep ziua la ora 4.30 cu rugăciuni şi meditaţii închinate Domnului în capela de o simplitate înduioşătoare.
– Tot în anul 1952 a fost deschis Nirmal Hriday, un cămin din Kalighat, unde şi-au găsit adăpost 60.000 de bătrâni nevoiaşi, în 1955 – orfelinatul Shishu Bhawan, iar în 1964 – colonia de leproşi din apropiere de Calcutta.
În decursul anilor, au mai fost înfiinţate o clinică pentru bolnavii de tuberculoză, o maternitate, un cămin pentru mamele necăsătorite şi numeroase şcoli.
– În 1965 a deschis primul cămin în afara Indiei, în Venezuela. La New York, a deschis un sanatoriu pentru cei infectaţi cu HIV/SIDA. A călătorit şi la Beirut, unde a îngrijit atât copiii creştini cât şi pe cei musulmani. În 1991, a deschis un cămin la Tirana. A fost prezentă şi în România, în 1990, cu ocazia deschiderii, la Bacău, a Casei Misionarelor Carităţii, precum şi în 1992.
– În 1995 susţinea financiar, din donaţii publice, 534 de cămine în 115 ţări, iar în 1997, congregaţia număra 4.000 de surori în 610 fundaţii din 123 de ţări.
– S-a împotrivit în mod clar avortului. În 1994, în cadrul unei conferinţe la Washington, a declarat: „Nu ucideţi copilaşii! Le rog pe toate mamele din lume: Dacă nu doriţi un copil, daţi-mi-l mie… Eu îl doresc! Aşa am adoptat peste 3.000 de copii în Calcutta”.
– Maica Tereza a primit numeroase premii pentru acţiunile de caritate săvârşite pentru semenii săi din întreaga lume, indiferent de religia acestora.
Cea mai prestigioasă distincţie, însă, este Premiul Nobel pentru Pace, acordat în octombrie 1979, pentru o viaţă închinată semenilor din lumea întreagă, pentru ajutorul acordat săracilor, pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi, pentru îngrijirea copiilor, pentru întreaga sa operă de caritate.
– Ceremonia de decernare a premiului a avut loc la 10 decembrie 1979, iar Maica Tereza a primit premiul „Spre slava lui Dumnezeu şi în numele celor săraci”.
Festivitatea de premiere nu s-a încheiat, aşa cum era prevăzut, cu un banchet, Maica Tereza anulându-l pentru a organiza o masă de Crăciun pentru 2.000 de săraci.
Opinia publică a fost deosebit de impresionată de acest gest şi Misionarele Carităţii au primit donaţii spontane însumând 50.000 de dolari. După decernarea premiului, Maica Tereza a întreprins o serie de vizite în SUA, Uniunea Sovietică, RFG, RDG, Albania şi China.
– La 5 septembrie 1997, inima Maicii Tereza a încetat să mai bată. A fost înmormântată în sediul central al congregaţiei Misionarele Carităţii de pe Lower Circular Road din Calcutta. La ceremonia religioasă au participat 400 de demnitari din 23 de ţări ale lumii.
– Pentru neobosita sa dăruire faţă de cei aflaţi în suferinţă, Maica Tereza rămâne poate cel mai mare binefăcător al secolului al XX-lea.
– Cu toate că a marcat vieţile a milioane de oameni, ea se caracteriza simplu: „După sânge, sunt albaneză. După cetăţenie – indiană. După credinţă, sunt călugăriţă catolică. După chemare, aparţin lumii. Iar în ceea ce priveşte inima mea, aparţin în întregime Inimii lui Hristos”.
– Pe 19 octombrie 2003, de Ziua mondială a misiunilor, Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o pe Maica Tereza de Calcutta, în cadrul unei Liturghii solemne celebrate în Piaţa Sfântul Petru din Vatican.
– „Dă-mi puterea să fiu lumina din viaţa lor, pentru ca, în cele din urmă, să-i pot conduce către Tine”, scria Maica Tereza într-o rugăciune.
– Chiar dacă a fost privită tot timpul ca o sfântă, Maica Tereza spunea:
„Sunt un creion în mâinile lui Dumnezeu. El scrie ceea ce vrea. Sunt sigură că e El, nu eu. Este lucrarea Lui, nu a mea. Eu sunt doar disponibilă la poruncile Sale. Fără El nu pot face nimic.
Însă nici Domnul nu ar putea face nimic pentru cineva care ar fi plin de sine. (…) Trebuie să acţionăm ca şi cum totul ar depinde de noi… dar să-i lăsăm restul lui Dumnezeu”.
Sursa foto: Agerpres (IPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti şi preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, împreună cu Maica Tereza).
Citește și Creierul, responsabil de fericirea noastră