În seara de 5 decembrie, copiii îşi lustruiesc ghetuţele pentru că Moş Nicolae va trece pe la ei să le aducă daruri.
Tradiţia de Moş Nicolae îşi are originea în povestea unui personaj care a existat în realitate, episcopul din Myra-Lichia (Turcia de azi), ce a trăit în secolul al IV-lea.
Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de cei săraci şi năpăstuiţi, dar şi miracole, numele său traducându-se prin „biruitor de popor”.
De altfel, provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi, Nicolae şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care, neavând zestre, nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi.
Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete.
De aici este obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe.
În România, Moş Nicolae apare pe un cal alb. El păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
Există obiceiul să se pună în apă crenguţe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane, care să înflorească de Anul Nou.
În funcţie de crenguţa care a înflorit, se aşteaptă recolta de fructe în noul an.
În nopţile sfinte de sărbători, când se deschid cerurile şi pentru muritori, se spune că Moş Nicolae poate fi văzut stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
Există obiceiul, la sate, ca în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.
Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări.
În Germania, tradiţia sărbătoririi lui Moş Nicolae a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creştină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate şi o nuieluşă în mână.
Pe lângă ghetuţe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care îşi scriu toate dorinţele şi câţiva morcovi pentru caii moşului.
Se mai spune că Moş Nicolae are cu el o carte în care a trecut toate faptele copiilor, bune sau rele.
Dacă n-au fost cuminţi, copiii primesc nuieluşe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moş Nicolae şi colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.
Citeşte şi „Cât de periculos este ketchup-ul Heinz?”
Copiii din Franţa, în ajun, lasă pentru Moş Nicolae un pahar de vin, iar pentru măgăruşul lui morcovi şi puţin zahăr.
În ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe şi trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite.
Îndeosebi în regiunile din estul Franţei, cei mici ştiu că Moş Nicolae vine călare pe un măgăruş, alături de Pere Fouettard (Moş Nuieluşă), înveşmântat în negru.
Dacă Moş Nicolae lasă daruri copiilor buni, Pere Fouettard este cel care-i mustră pe copiii care n-au fost cuminţi, altoindu-i cu o nuieluşă.
Copiii din Italia aşază pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-şi notează dorinţele, promiţându-i lui Moş Nicolae că vor fi cuminţi în anul care va veni.
A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiţia numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriţi).
Tinerele fete, care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita, primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferind fiecăreia câte o punguţă cu galbeni.
În Belgia şi Luxemburg, copiii îşi aşează ghetuţele în faţa uşii şi pregătesc un pahar de vin pentru moşul, morcovi şi zahăr pentru calul lui. Odată cu Moş Nicolae, copiii îl aşteaptă şi pe însoţitorul său, Hoseker.
La copiii din Olanda, moşul ajunge pe mare, venind din Spania. Dacă n-au fost cuminţi, se tem de însoţitorul moşului, Zwarte Piet (Petru cel Negru).
El îl ajută pe Moş Nicolae cu darurile şi dulciurile pentru copiii cuminţi.
Va merge pe la fiecare copil şi-i va dărui câte ceva, dar dacă pe lista lui copilul este trecut ca neascultător, îl va lua cu el înapoi în Spania.
În Cehia, odată cu cadourile constând din mere, nuci, dulciuri şi jucării, Moş Nicolae le aduce aminte copiilor că, în curând, va sosi copilul Isus.
Conform unui vechi obicei, copiii neascultători primeau în încălţări cartofi şi bucăţi de cărbune.
Copiii din Austria îl ştiu ca pe un bătrân înveşmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici şi călătoreşte alături de Krampus, care ţine în mână o nuia cu care-i ameninţă pe micuţii care nu au dat ascultare părinţilor.
În nordul şi partea centrală a Croaţiei, Moş Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate.
În seara dinainte, copiii îşi lustruiesc încălţămintea şi o aşează pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri şi fructe de către generosul moş.
În unele oraşe şi sate din Slovacia, Moş Nicolae, sau Svaty Mikulas, soseşte într-o trăsură trasă de un cal. Copiii nerăbdători să îl vadă umplu străzile şi se unesc în coruri şi dansuri.
În unele regiuni, Moşul vizitează copiii acasă. În ajun, copiii îşi aşează încălţările lustruite pe pervazul ferestrei sau în pragul uşii, sperând să le găsească dimineaţa încărcate cu daruri.
În unele şcoli are loc sărbătoarea „Mikul Mail”, în cadrul căreia copiii îşi dăruiesc unul altuia mici cadouri.
În Polonia, Moş Nicolae este o personalitate extrem de divinizată şi respectată.
Îmbrăcat în haine episcopale şi purtând bastonul episcopal, el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger şi colindă întreaga ţară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb.
La vederea lui, copiii nerăbdători încep să strige „A venit! A venit!”
Odată intrat într-o casă, Moş Nicolae ascultă cu îngăduinţă rugăciunile copiilor. El îi ceartă sau îi laudă, după cum este cazul, şi le dăruieşte apoi icoane, mere roşii, portocale şi ”pierniki” (prăjiturele sfinte, făcute cu miere şi mirodenii).
Dacă nu îşi face apariţia în persoană, el îşi lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în pantofii lustruiţi special pentru acest eveniment.
Citeşte şi „Temperaturile la care oamenii se simt cel mai bine”
În Spania, tradiţiile de Moş Nicolae includ un foarte tânăr „episcop copil”, de obicei având între trei şi şase ani, şi un grup de bărbaţi numiţi „auroros”’, care cântă oraţii.
Bărbaţii adună colecte care sunt apoi dăruite de către preot sau „episcopul copil”.
Copilul poate fi escortat de colegii de clasă, poate călări un mic cal sau prezidează, împreună cu preotul şi profesorul, o masă la care se servesc fructe uscate, nuci şi prăjiturele.
În Slovenia, în seara anterioară zilei de Sfântul Nicolae, copiii îşi aşează încălţămintea afară, în faţa uşii, aşteptând să o găsească a doua zi încărcată de fructe, bomboane, monede şi mici jucării.
Cel care îl însoţeşte pe Moş Nicolae, numit Parkel, pune în încălţările copiilor obraznici cărbuni şi cenuşă.
Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din îşi lustruiesc pantofii cei mai buni şi îi aşează pe pervazuri pentru a fi umpluţi Ungaria de darnicul Moş.
El vine în case cu un sac plin de cadouri şi o carte mare în care sunt scrise faptele bune şi rele ale copiilor. Dimineaţa, copiii găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată şi mici cadouri.
Copiii obraznici primesc nuiele aurii şi linguri de lemn.
Citește și Secretul celor 3 ceşti de ceai verde pe zi
