În noaptea de sâmbătă spre duminică, 25 spre 26 martie, ora 03.00 va deveni ora 04.00 (ora oficială a României trece de la GMT+2 la GMT+3). Ziua de duminică va fi ce mai scurtă din 2023.
Ziua de 26 martie va avea doar 23 de ore, în loc de 24. Ceasurile s-au dat înainte în acelaşi moment în toate ţările Uniunii Europene.
Pentru unele persoane, pierderea unei ore de somn şi acomodarea la ritmul impus reprezintă un efort. Drept urmare, se pot simți mai obosiți, pot avea dureri de cap, sau o mai slabă putere de concentrare la muncă și în activitățile zilnice.
Efectele negative sunt evidente mai ales la persoanele care au un ritm de viaţă stresant şi dorm mai puţin decât ar trebui.
Într-un raport recent al CDC Atlanta (Centrul de control şi prevenire a bolilor) se atrage atenţia că o treime din americani dorm mai puţin de şapte ore pe noapte, lucru care se poate solda în timp cu alterarea stării de sănătate, crescând incidenţa bolilor cardiovasculare sau psihice.
În România, ora de vară este corelată cu orarul de vară practicat în statele Uniunii Europene (UE).
Ora oficială de vară, ora Europei Orientale, a fost introdusă în România pentru prima dată în 1932. Până în 1939, a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale).
Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară potrivit www.astro-urseanu.ro.
În 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar, în 1997, prin Ordonanţei nr. 20/1997 privind stabilirea orarului de vară şi a orei oficiale de vară pe teritoriul Romaniei, care la art (1) precizează că: „În cadrul orarului de vară se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o ora în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 3.00, care devine ora 4.00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 4.00, care devine ora 3.00”, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în ţările UE.
În România, o propunere legislativă privind renunţarea la trecerea la ora de vară a fost depusă la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, la începutul lunii martie 2018.
Pe continentul european, schimbarea orei se face în toate ţările, cu excepţia Islandei, Georgiei, Belarusului, Azerbaidjanului, Turciei şi Rusiei, unele dintre aceste ţări au revenit la ora iniţială în timp ce altele au preferat să rămână continuu la ora de vară.
Schimbarea orei nu este însă simultană în toate ţările, din cauza diferenţei de fus orar.
Omul de ştiinţă, scriitorul şi omul de afaceri, americanul Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă într-o satiră, în care menţiona că s-ar realiza o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineaţă a soarelui.
Ideea folosirii orei de vară este atribuită neozeelandezului George Vernon Hudson, entomologul care a susţinut că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele şi a venit cu această idee în 1895.
Schimbarea orei a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie), potrivit www.timeanddate.com.
Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie), apoi Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia.
La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă şi în Statele Unite. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în perioada 3 februarie 1942 – 30 septembrie 1945.
La data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel naţional („Daylight saving time” – DST sau „summer time”), din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie.
Douăzeci de ani mai târziu, preşedintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conţinea şi o prevedere care solicita conservarea energiei şi respectarea orei de vară.
Începând cu 2007, în zonele din Canada şi Statele Unite în care este folosită, ora de vară începe în cea de-a doua duminică a lunii martie şi se termină în prima duminică a lunii noiembrie.
Printre ţările care au reintrodus recent ora de vară se află Haiti, în 2017, renunţase ultima dată în 2015; Chile, în 2016, după ce renunţare în 2015; Iordania, în 2014, după ce renunţase în 2012. Alte ţări care au renunţat la ora de vară, fără însă a reveni asupra deciziei sunt: Armenia (2011), Libia (2013), Rusia (2014), Egipt (2015), Uruguay (2015), Azerbaidjan (2015), Namibia (2017).
Există multe state care au folosit sau folosesc doar experimental acest sistem orar. China a utilizat experimental ora de vară în perioada 1986-1991.
De asemenea, ţările ecuatoriale şi tropicale nu aplică această oră, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.
Citește și Noi indicii despre bolile lui Beethoven