Câte pesticide se găsesc în fructele şi legumele pe care le consumăm?

Câte pesticide se găsesc în fructele şi legumele pe care le consumăm?

Un studiu prezentat de Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România trage un puternic semnal de alarmă în privinţa pericolului pe care-l reprezintă pesticidele existente în fructele şi legumele pe care le consumăm. Statisticile prezentate, precum şi urmările consumului de fructe şi legume pline de pesticide ne arată că situaţia este una de siguranţă naţională, date fiind problemele de sănătate pe care le poate genera.

Într-un fruct/legumă cumpărat/ă din hipermarket/piaţă agroalimentară poate să existe până la 7 tipuri de pesticide! 42% din fructele autohtone analizate în anul 2015 au fost depistate cu reziduuri de pesticide. 18% din legumele autohtone analizate în anul 2015 au fost depistate cu reziduuri de pesticide. 48% din fructele autohtone analizate în anul 2014 au fost depistate cu reziduuri de pesticide. 35% din legumele autohtone analizate în anul 2014 au fost depistate cu reziduuri de pesticide.

Citeşte şi „Iaşiul râde în hohote. Tehnocratul Mihai Chirica a ajuns şef la PSD!”

Pesticidele sunt substanţe sau combinaţii de substanţe care au efecte negative pentru dăunătorii vii ai omului şi ai resurselor necesare vieţii omului, în special cei din agricultură şi zootehnie. În pesticide sunt încorporate ingrediente biologic active, foarte toxice, care, din păcate, acţionează şi asupra componentelor vii nedăunătoare, fiind deci periculoase pentru mediu şi pentru om, motiv pentru care fac obiectul unor reglementări numeroase. Unele pesticide îşi diminuează potenţialul în timp, dar continuă să fie eficiente câteva zile, săptămâni sau luni de la aplicarea lor. Multe pesticide moderne nu persistă pentru mult timp în mediul înconjurător. Ele acţionează rapid şi sunt apoi reduse la substanţe netoxice prin procese de mediu sau microbiene. Acest fapt ajută la prevenirea şi acumularea lor în culturi sau organisme care nu sunt vizate. Rapiditatea unui pesticid de a se descompune depinde de proprietăţile sale chimice, de aplicare şi de modul de distribuire, precum şi de factorii de mediu, cum ar fi temperatura, umiditatea, pH-ul solului şi potenţialul biodestructiv al solului (disponibilitatea de microorganisme specifice active).

Printre efectele cele mai cunoscute ale pesticidelor asupra sănătăţii oamenilor sunt indicate cloracneea (acnee cu erupţii cutanate, cauzată de clor) – în cazul pesticidelor organoclorurate, dar şi dezorientarea, anxietatea, depresia şi chiar comportamentul paranoid – în cazul pesticidelor organofosforice. Diverse alte pesticide sunt responsabile pentru o gamă largă de efecte: slăbiciune, tremur, spasme musculare, crampe, transpiraţie, vărsături, respiraţie grea, vedere înceţoşată, pierderea cunoştinţei şi chiar deces.

Pe lista celor mai periculoase pesticide folosite în lume regăsim: DDT (diclor-difenil-tricloretan), care are zeci de denumiri comerciale, cu o largă arie de acţiune şi foarte eficient dar foarte periculos, interzis în multe ţări; heptaclorul, care se concentrează în ţesuturile grase; aldrinul şi dieldrinul, care rezistă în mediu mulţi ani; endrinul, care persistă în sol peste 12 ani; hexaclorbenzenul, care trece lejer prin placentă de la mamă la făt; dioxinele şi furanii, foarte periculoase prin instalarea de defecte genetice şi mortalitatea embrionilor, detectate până şi la organismele de la polii planetei.

Pesticidele ajung în corpul omului pe multe căi, cele mai importante fiind consumul de alimente tratate / contaminate cu pesticide, consumul de apă potabilă contaminată, pătrunderea prin respiraţie şi absorbţia prin piele; consumul de alimente este de departe calea cea mai importantă, cu mult peste consumul de apă şi respiraţie. Cum dieta modernă se bazează major pe consumul de fructe şi legume proaspete, este de înţeles că riscul pătrunderii unor cantităţi mari de pesticide în corpul uman este cât se poate de îngrijorător.

Citeşte şi „Substanţe periculoase în rechizitele şcolare”

Pesticidele moderne, răspândite masiv în perioada interbelică, sunt produse chimice de sinteză, de mare complexitate, cu proprietăţi numeroase, dintre care cele nedorite sunt cunoscute după mulţi ani de utilizare. Fiind produse noi pentru mediu şi pentru om, nu se degradează sau se degradează foarte lent de către enzimele natural existente în natură, acumulându-se în sol, plante şi organisme, proprietate numită remanenţă. Când aceste „rezervoare“ constituie verigi ale lanţurilor trofice, se petrece fenomenul de acumulare progresivă, la rate din ce în ce mai mari, către verigile finale. Cea mai mare concentraţie se găseşte în veriga finală – omul.

Se vorbeşte despre un efect toxic direct al pesticidelor (când efectele produse sunt repede vizibile) şi despre un efect toxic indirect (când efectele sunt mai târzii şi generate de substanţe provenite din prelucrarea pesticidelor de către organism; aceste efecte sunt cunoscute tardiv şi sunt foarte grave – malformaţii, mutaţii, sterilitate, cancer). Studii mai vechi şi mai noi pun în evidenţă degradarea sistemului reproducător la animale şi la om ca urmare a contaminării cu pesticide. Atrazina, unul din cele mai mult folosite erbicide fusese dovedită ca fiind un factor de provocare a anomaliilor sexuale (alterând semnalele hormonale în celulele umane), mai recent fiind incriminată pentru fenomenul de feminizare a bărbaţilor.

Citeşte şi „Mihai Chirica a cheltuit deja bugetul Iașiului pe 185 de ani!”

Conform raportului privind planul naţional de monitorizare a reziduurilor de pesticide din fructe, legume şi cereale, din producţia internă, pentru anul 2014, întocmit de Laboratorul Central Fitosanitar, reziduurile de pesticide întâlnite frecvent în legume sunt: carbendazim, ciprodinil, clorpirifos, imidacloprid, azoxistrobin, tiofanat-metil, clorotalonil, iprodion, fludioxonil, pirimetanil.

În legume se pot depista de la 1 la 6 tipuri de pesticide. În acelaşi raport se menţionează că fructele cu reziduurile de pesticide întâlnite frecvent au fost: piersicile, vişinele, merele, caisele, cireşe şi căpşune. Pesticidele detectate frecvent în probele de fructe sunt: ciprodinil, clorpirifos, carbendazim, pirimetanil, lambda cihalotrin, boscalid metalaxil şi fludioxonil.

Citeşte şi „Cât de sănătoasă este cafeaua fiartă în ibric”

În fructe se pot depista de la 1 la 7 tipuri de pesticide. Din punct de vedere statistic, în anul 2014, în 35% din probele de legume analizate s-au descoperit reziduuri de pesticide şi în 47,6% din probele de fructe analizate s-au descoperit rezidurii de pesticide. În anul 2015 a luat fiinţă Autoritatea Naţională Fitosanitară, iar din raportul de activitate al acestei instituţii reiese că la urmatoarele legume: pătrunjel frunze, ceapă verde, spanac, salată au fost găsite probe neconforme cu prevederile regulamentului nr. 396/2005, privind conţinutul de: carbendazim, tiofanatmetil, propiconazol, cipermetrin, clorpirifos, clortalonil, dimetoat, dimoxistrobin, fenhexamid, iprovalicarb, triadimenol. În anul 2015 probele de fructe, care au avut reziduuri de pesticide în proporţie mai mare, raportat la numărul de probe analizate, au fost: strugurii de masă, strugurii de vin, merele, căpşunile, cireşele şi caisele. Pesticidele detectate frecvent, în anul 2015, în probele de fructe sunt: carbendazim, tebuconazol, clorpirifos, iprodion, boscalid, pirimetanil, ciprodinil, fluopicolide. În anul 2015 s-au depistat reziduuri de pesticide în 42,36% din probele de fructe analizate şi în 17,95% din probele de legume analizate.

Printre măsurile de prevenire a efectelor pesticidelor asupra omului, cea mai comună şi comodă este spălarea legumelor şi fructelor înainte de consum, majoritatea pesticidelor cu care vin în contact aceste produse având proprietatea de a trece, într-o anumită măsură, în apa de spălare. O altă măsură, relativ comodă, constă în alegerea atentă a mărfii, situaţie care impune însă o minimă cunoaştere a caracteristicilor acesteia. Cum nu toţi consumatorii au avut o grădină de legume sau o livadă cu pomi fructiferi, există mulţi consumatori care sunt victimele unor zvonuri contradictorii, deseori interesate. Un sfat vechi referitor la fructe sugera că acolo unde există semne de viaţă în fruct (un măr viermănos, adică) e semn că produsul e „bio“. Numai că, de mai mulţi ani, toate fructele comercializate sunt „de post“, semn al alinierii la o cerinţă explicită de salubritate din partea consumatorilor, salubritate care are însă un preţ pentru sănătate. În contextul completat cu problematica organismelor modificate genetic – OMG, au apărut sfaturi care invită consumatorul la evitarea fructelor şi legumelor care arată impecabil şi alegerea acelora care au mici semne ale vizitei vreunei insecte sau alte vietăţi. Tot legat de aceste sfaturi atrage atenţia îndemnul de a curăţa legumele şi fructele de coajă, ca măsură a diminuării conţinutului de pesticide introduse în organism, plecând de la ideea că cel mai mare conţinut de pesticide este localizat în coajă. Or, trebuie considerat şi faptul că în coajă sunt concentrate mare parte a conţinuturilor de vitamine şi de minerale atât de valoroase pentru consumator. Din aceste alăturări de reguli, a rezultat că spălarea fructelor şi legumelor este bine să se facă temeinic, chiar cu o perie (unde este posibil), în apă rece (fără produse de spălare!), apoi menţinerea produselor spălate în apă rece încă 1-2 minute; sfatul de a adăuga puţin bicarbonat de sodiu în apa de repaus este pertinent, la fel ca şi cel de a pune puţin oţet în apa respectivă.

Sursa: APC România

Postaţi un comentariu

Adresa dvs de mail nu va fi afişată.