Spanacul este numit şi „mătura intestinului”, deoarece reprezintă cel mai bun mijloc natural pentru curăţarea sistemului digestiv.
Spanacul fiert sau preparat prin mijloace tradiţionale poate fi dăunător organismului.
Dacă în timpul preparării îşi schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci el devine dăunător şi nu trebuie consumat.
Este necesar ca spanacul sa fie doar opărit foarte puţin sau consumat în stare crudă, sub formă de salată.
Spanacul conţine săruri minerale din belşug (sodiu, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sulf, mangan, zinc, cupru, iod, fier), vitamine (A, B1, B2, B12, PP, C, acid folic).
De asemenea, spanacul mai conține clorofilă, aminoacizi (arginină, lizină), lipide, protide, glucide, mucilagii.
Referitor la fier, conţinutul lui este mijlociu (2-5 mg la 100 g) şi nu deosebit de mare, aşa cum se credea în trecut, existând alte legume mult mai bogate în fier şi cu influenţă mai puternică în anemii.
Spanacul este totuşi valoros prin celelalte componente ale sale.
Spanacul este un bun întăritor al sistemului imunitar, este nutritiv şi tonifiant, combate scorbutul (datorat lipsei de vitamina C), este remineralizant de mare valoare, curăţitor al tubului digestiv (retrăgând toxinele şi favorizând eliminarea lor).
Totodată, spanacul tonifică miocardul şi stimulează activitatea inimii, creşte cantitatea de urină eliminată, stimulează secreţiile gastrice, pancreatice şi biliare, stimulează creşterea, provoacă eliminarea viermilor intestinali.
Datorită tuturor acestor proprietăţi, spanacul este recomandat nu numai pentru fortifierea organismului şi pentru curăţirea lui, ci şi în convalescenţă, anemie, astenie fizică şi nervoasă, afecţiuni cardiace (hipertensiune arterială, vâscozitate sanguină crescută), afecţiuni renale, atonia vezicii urinare, cistită, diabet, gută, insuficienţă renală, rahitism, obezitate, prostatită.
Frunzele proaspete mai sunt indicate şi în regimul alimentar al copiilor, al persoanelor mai în vârstă şi al tuturor celor care au nevoie de fortificarea organismului.
În depresii, se recomandă suc proaspăt, câte un pahar în fiecare dimineaţă.
Câte o jumătate de litru de suc proaspăt pe zi poate vindeca constipaţiile rebele în cel mai scurt timp.
Sucul de spanac ajută procesul de refacere al organelor bolnave, ajută în ulcer duodenal, anemie pernicioasă, slăbiciune, convulsii, deficienţe ale glandelor suprarenale sau ale tiroidei, hipo- şi hipertensiune, umflarea membrelor, dureri de cap, migrene, furunculoză.
Pentru mărirea diurezei în bolile de rinichi sau de vezică urinară se recomandă infuzie dintr-o linguriţă de frunze zdrobite peste care se toarnă o cană de apă clocotită.
Se lasă acoperit 15 minute şi apoi se strecoară. Se beau 2 căni/zi.
Spanacul are, totuşi, şi contraindicaţii. Conţine acid uric şi nu este recomandat celor hiperuremici sau celor cu litiază urică.
Mai conţine oxalaţi de potasiu şi de calciu şi nu este recomandat în inflamaţii gastrice şi intestinale, boli hepatice, precum şi în artrite sau reumatism.
