Frunzele şi fructele de afin sunt folosite de secole pentru efectele lor terapeutice. Ceaiurile şi sucurile de afine reprezintă o sursă extrem de bogată de vitamina A şi C, dar şi de nutrienţi care protejează organismul uman împotriva diabetului şi bolilor de inimă. Afinele ajută şi la reglarea tractului digestiv.
Din frunzele de afin se prepară un ceai recomandat celor cu diabet, având proprietatea de a scădea zahărul din sânge, acţiune datorată mirtilinei, substanţă denumită şi „insulină vegetală”. Pentru a mări eficacitatea ceaiului, frunzele de afin se pot asocia cu păstăi de fasole şi frunze de dud. Ceaiul se bea neîndulcit, câte o ceaşcă înaintea fiecărei mese principale.
Ceaiul dietetic recomandat diabeticilor are în compoziţia sa, pe lângă alte plante, şi frunze de afin. Datorită conţinutului în tanin, frunzele au acţiune astringentă, folosindu-se şi în diaree, iar datorită arbutinei, au proprietăţi bacteriostatice, utilizându-se ca antiseptic urinar şi uşor diuretic. Se mai recomandă în cazuri de gută şi reumatism.
Fructele de afin sunt bogate în tanin, pectine, mirtilină, acizi organici (acid malic, citric, oxalic, lactic, succinic), dar cea mai mare bogăţie a lor sunt provitamina A şi vitamina C. Aceste vitamine, în combinaţie cu pigmentul antocianină, îmbunătăţesc acuitatea vizuală, circulaţia sângelui la nivelul ochilor şi la nivelul sistemului nervos şi pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasă, glaucomul, miopia. Aceste efecte benefice sunt datorate antocianinelor, care ajută la protejarea ţesuturilor retinei împotriva radicalilor liberi.
Vitaminele şi nutrienţii din afine au o mare eficienţă şi împotriva oboselii ochilor sau a orbirii pe timp de noapte.
Ceaiul de afine combate diareea, are proprietăţi antiseptice în infecţiile intestinale, mai ales în gastroenterite, contribuind la ameliorarea proceselor de fermentaţie şi putrefacţie. Unii autori le recomandă în combaterea oxiurilor.
Ceaiul de afine poate fi făcut dintr-o linguriţă şi jumătate de fructe uscate, peste care se toarnă două pahare cu apă fiartă şi răcită. Fructele se lasă la macerat opt ore, apoi se bea întreaga cantitate de lichid în cursul unei zile. Pentru a mări acţiunea astringentă şi antiseptică a fructelor de afin, se adaugă coajă de stejar, flori de muşeţel şi frunze de mentă.
Citiţi despre cum vă influenţează grupa sanguină personalitatea
Consumate în stare proaspătă, afinele reglează scaunele, fac să înceteze fermentaţiile intestinale, ameliorează inflamaţiile hemoroidale şi restabilesc pofta de mâncare.
Alături de vitamine, afinele mai conţin flavonoide, antocianine şi glucochinină, care ajută la prevenirea şi tratarea afecţiunilor vasculare sau problemelor sanguine precum varice, tromboză venoasă, angină, fragilitatea capilarelor.
Ceaiurile de afine ajută şi la vindecarea diferitelor afecţiuni ale stomacului şi la calmarea problemelor tractului digestiv. Acest fapt se datorează taninurilor din afine, care ajută şi la vindecarea mai rapidă a leziunilor sau la reducerea inflamaţiilor de la nivelul laringelui în cazul gripei, răcelii sau diferitelor tipuri de alergii.
Peste toate, efectele antioxidante ale vitaminelor şi celorlalţi compuşi nutritivi din afine protejează împotriva oxidării celulelor care ar putea provoca pierderi de memorie asociate cu vârsta înaintată şi disfuncţii cognitive, cum ar fi în cazul maladiei Alzheimer.
Afinul (Vaccinium myrtillus) este un arbust care creşte la munte, cu fructe de culoare negru-albăstrui şi gust duce-acrişor.
